Sindr. Huntington 5h51d

Sindromul Huntington

Boala Huntington este o boală progresivă neurodegenerativă ereditară, caracterizată prin demență, declin cognitiv, coordonare defectuoasă a mușchilor, și coree. Este afectat în primul rând sistemul nervos. Simptomele de dezvoltă după vârsta de 30 de ani. Transmiterea bolii este autozomal dominant. Daca unul din parinti prezinta boala, sansele ca descendentul sa mosteneasca afectiunea sunt de 50%. Persoanele care mostenesc boala sunt heterozigote, la indivizii homozigoti boala fiind letala. Gena bolii Huntington, numita IT15, se afla pe cromozomul 4, ce constă într-o repetare excesivă a secvenței trinucleotide CAG si codifica o proteina numita huntingtina, care se gaseste in neuroni. In cazul in care gena este prea mare, aceasta produce o proteina eronata. Aceasta proteina este responsabila de tulburarile metabolice care survin in celula nervoasa, inclusiv de moartea neuronilor. Exista o scadere marcata a acidului gamma-aminobutiric (GABA) la nivelul ganglionilor bazali, precum si a altor neurotransmitatori, cum ar fi substanta P si enkefalinele. Boala Huntington afecteaza in mod special striatum-ul neuronilor, iar in stadiile avansate nucleii caudati si palidium. De asemenea, este afectata suprafata exterioara a creierului sau cortexul care controleaza gandirea, perceptia si memoria. Boala a fost pentru prima dată identificată în 1872 de către medicul american George Huntington. Termenul de chorea înseamnă în limba greacă dans şi a fost pus datorită prezenţei mişcărilor permanente, rapide, involuntare şi unduitoare, caracteristice bolii. Semnele şi simptomele debutează de obicei între 35 şi 50 de ani. Cei ce au boala de la vârste mai tinere suferă de o formă mai severă. Boala este rară la copii. Aproximativ 1 din 10 000 de oameni suferă de această boală, cu aproximativ 30 000 de cazuri cunoscute. Evoluţia bolii este lentă. Semne și simptome Trasaturile clinice ale bolii sunt tulburarile comportamentale si coreea (de aici si varianta de “coree Huntington”).

În faza incipientă • •

Anxietate; Labilitate emoțională;

•

Alterararea funcției cognitive;

•

Depresie;

•

Hipotonie;

•

Mișcări oculare anormale;

•

Grimase faciale;

•

Bradichinezie;

•

Impulsivitate, ostilitate, agitație;

•

Alterarea simțului olfactiv;

În faza avansată • •

Mers legănat cu bază largă de susţinere Tulburări de vorbire, vorbire ezitantă

•

Mişcări, tresăriri involuntare ale braţelor, gâtului, trunchiului şi feţei

•

Dezechilibrări sau probleme de menţinere a echilibrului

•

Modificări de personalitate de tipul variaţiilor dispoziţionale sau paranoia

•

Deteriorarea intelectuală, inclusiv modificări de memorie şi atenţie

•

Coree

•

Disfagie;

•

Dizartrie;

•

Incontinență urinară și de materii fecale;

•

Apatie, iritabilitate;

•

Tulburări ale mersului;

•

Depresie;

•

Instabilitate posturală;

•

Hiperchinezie;

•

Psihoză, sindromul obsesiv-compulsiv;

•

Rigiditate;

•

Hipertonie.

Medicul neurolog va pune bolnavului diferite intrebari pentru a afla istoricul detaliat al acestuia si pentru a exclude alte conditii. Este foarte important inclusiv pentru membrii familiei sa fie sinceri cu medicul si sa ofere acestuia detaliile de care are nevoie. Medicul va solicita informatii legate de recentele tulburari intelectuale sau emotionale si va testa auzul persoanei, miscarile ochilor, puterea acesteia, gradul de coordonare, va evalua miscarile involuntare, senzatiile, reflexele, echilibru, mersul, starea psihica si va recomanda o serie de analize de laborator. De asemenea, pot fi necesare inclusiv examinari paraclinice imagistice. Ochii persoanelor care sufera de boala Huntington au dificultati in a fixa o tinta in miscare. Anomaliile miscarilor oculare variaza de la o persoana la alta si difera, in functie de stadiul si durata bolii. Descoperirea genei specifice bolii Huntington in 1993 a rezultat in urma realizarii unor teste genetice si ca urmare a manifestarilor specifice bolii. Pentru diagnostic se va recolta o proba de sange care va fi analizata pentru a se oberva daca exista modificari genetice ale ADN-ului, specifice bolii Huntington prin insumarea numarului de gene specifice bolii Huntington. La persoanele care au mai putin de 28 sau mai putine gene anormale se va repeta analiza. Cei care au deja boala Huntington au de obicei un numar mai mare sau chiar 40 de astfel de mutatii genetice. Analiza mutatiei genetice va contribui la confirmarea diagnosticului si poate oferi inclusiv informatii suplimentare legate de diagnostic si permite formularea unei prognoze privind diagnosticul rudelor sanatoase dar purtatoare ale genelor anormale care vor dezvolta ulterior afectiunea (diagnostic molecular presimptomatic).

Numar mutatii genetice. Interpretare Sus Nr. mutatii genetice

Rezultat

< 28

Valoare normala; individul nu va dezvolta boala Huntington

29 - 34

Individul nu va dezvolta boala Huntington dar exista riscul ca afectiunea sa fie prezenta la viitoarea generatie

35 - 39

Majoritatea indivizilor, dar nu toti, care au aceste valori pot dezvolta boala Huntington; exista si riscul ca afectiunea sa fie prezenta la viitoarea generatie

> 40

40 Individul va dezvolta boala Huntington

Cu pot fi ajutate persoanele bolnave de boala Huntington? In vederea cercetarilor si cunoasterii cat mai amanuntite a afectiunii, specialistii pot solicita mostre de tesut sau sange de la cei care sufera de boala Huntington. Accesul la persoanele care sufera de coree si la famiile lor poate fi dificil, intrucat afectiunea nu este des intalnita. Desi gena a fost localizata, ADN-ul persoanelor fizice care sufera de boala Huntigton este inca de mare interes pentru cercetatori, cazurile mai rare sau mutatiile speciale intalnite in cazul afectiunii nefiind suficient studiate.

Tratament Coreea Huntington In prezent, nu există un tratament curativ, şi nici unul capabil să stabilizeze boala. Numai consecinţele tulburărilor sunt tratate de neuro-leptice, chineziterapie, ergoterapie şi ortofonie. Cercetări active privind tratamentul se fac pe următoarele trei a direcţii importante: ►grefa de neuroni, fetali în creier, testată la Spitalul Universitar din Creteil, Franţa. ►terapia genică, în vederea modificării genei mutate. ► cisteamina, o moleculă care ar bloca toxicitatea huntingtinei, testată de CNRS şi l’INSERM la Institutul Curie. Totusi cercetatorii de la institutul MassGeneral pentru Afectiuni Neurodegenerative au descoperit un compus care ar putea stopa efectele bolii. Acest compus este o molecula numita C2-8 care are capacitatea de a reduce pierderea controlului motor. Tratamentul este in faza de cercetare.

Teste predictive Diagnosticul predictiv se adresează persoanelor care nu sunt bolnave, dar care sunt susceptibile de a fi, ca urmare a legăturilor de rudenie cu persoane afectate de această boală, voluntare, majore şi informate cu privire la teribilele consecinţe ale unui eventual rezultat pozitiv. Persoana este supusă unei pregătiri şi unei urmăriri medicale atente, pentru efectuarea testului genetic. Este strict interzisă practicarea unui test pe o persoană minoră, cu excepţia testului prenatal.