Boala Hodgkin 1j5q2l

BOALA HODGKIN

Boala Hodgkin reprezintă o proliferare malignă a ţesutului limfoid, fiind descrisă pentru prima dată în anul 1832. În general, această boală afectează persoanele tinere. Şi chiar dacă se vorbeşte de malignitate, dacă boala este depistată din timp şi tratată corespunzător, atunci pacienţii pot duce o viaţă normală. „Nu este foarte ușor când ți se pune acest diagnostic, mai ales dacă citești și îți dai seama că este o boală malignă. Dar, explicând cu tact și cu răbdare ce poate să facă medicina de astăzi pacientul începe să-și capete încrederea în sine, în ce va fi pe viitor și va ieși din această primă traumă, va uita de ea și își va desfășura activitatea perfect normal. Cauze Cauza exacta a limfomului Hodgkin este necunoscuta. Factorii de risc care sunt implicati in acest proces malign sunt: - Varsta - limfomul Hodgkin se intalneste cel mai frecvent la varste tinere, cel mai frecvent intre 20- 30 ani si dupa varsta de 55 ani; - Ereditatea - oricine are o ruda de gradul intai cu aceasta afectiune, sau cu orice tip de cancer, are un risc mai crescut de a face boala; - Infectiile virale - in special cu virusul Epstein-Barr ce produce mononucleoza infectioasa ; - Sexul - limfomul Hodgkin afecteaza mai frecvent sexul masculin; - Sistemul imun compromis - pacientii cu HIV/SIDA, cei ce au suferit un transplant de organ

Simptomele limfomului Hodgkin? Limfomul Hodgkin, asemenea multor tipuri de cancer, evolueaza fara simptome specifice si fara semne de alarma. Doar in stadii avansate, limfomul Hodgkin presupune simptome agresive, extrem de evidente. Insa pana si aceste semne pot fi puse pe seama altor afectiuni mai putin grave. Asadar cele mai frecvente simptome sunt:

- marirea de volum si consistenta crescuta a ganglionilor de la nivelul gatului, de la nivelul axilei si de la nivel inghinal; - febra crescuta >38oC; - transpiratii nocturne; - scadere in greutate in ultimile 6 luni fara a tine dieta; - oboseala; - tuse seaca, iritativa; - un prurit persistent corporal; - lipsa de aer - dispneea;

Diagnosticare Diagnosticul de boală Hodgkin poate fi pus printr-o singură metodă: biopsia ganglionară. Metoda este uşor de abordat întrucât mai afectaţi sunt ganglionii de la periferie. Însă sunt şi situaţii în care ganglionii sunt interni,intraabdominali sau mediastinali. În astfel de cazuri, diagnosticul este mai dificil de stabilit pentru că necesită o intervenție chirurgicală, minimă, prin laparotomie, sau mai laborioasă, printr-o toracotomie sau o laparotomie mai extinsă. Investigatiile necesare Medicul iti va face o examinare fizica generala, va pune intrebari despre alte probleme de sanatate pe care le-ai avut, despre starea de sanatate a parintilor, fratilor, bunicilor; si despre medicamentele luate in ultima peerioada. La inceput doctorul s-ar putea sa va dea un antibiotic, deoarece infectiile sunt cea mai frecventa cauza de marire a ganglionilor. Daca acesta nu are niciun efect, atunci doctorul te va trimite la un chirurg pentru ati efectua o biopsie. La biopsie chirurgul va preleva o parte din ganglion pentru a-l examina microscopic si pentru a stadializa boala. Biopsia confirma boala prin prezenta celulelor Reed-Sternberg. Alte investigatii pe care medicul le poate cere sunt: analiza completa a sangelui si o ecografie a ganglionilor, radiografie toracica, CT sau RMN. Un semnal de alarma ar fi:

Hb <10.5g/dL (prezenta anemiei) WBC >16 * 109/L (cresterea importanta a numarului de globule albe) Limfocite < 0.6*108/L (prezenta unei infectii in organism) Albumine <40g/L , dar si restul componentelor electroforezei sunt importante Chiar daca ai doar un grup ganglionar marit la nivelul gatului si niciun alt simptom exista posibilitatea sa ai boala Hodgkin. Nu trebuie sa te sperie acest lucru, deoarece ai descoperit boala in primul stadiu.

Stadiile limfomului Hodgkin Exista 4 stadii: Stadiul I : afectarea unei singure zone ganglionare; Stadiul II : afectarea a doua sau mai multor regiuni ganglionare, de aceiasi parte a diafragmului; Stadiul III: afectarea ganglionara de ambele parti ale diafragmului; Stadiul IV: infiltrarea difuza a mai multor zone extraganglionare Tratament Optiunile de terapie in limfomul Hodgkin sunt: chimioterapia si radioterapia. Chimioterapia foloseste medicamente pentru a opri diviziunea celulelor maligne si distrugerea lor. Aceasta terapie nu este lipsita de numeroase si severe efecte secundare: - supresie medulara-risc crescut de infectii,timp de singerare prelungit, oboseala - caderea temporara a parului; - anorexie, stare de voma, diaree, ulcere bucale. Majoritatea efectelor secundare ale chimioterapiei dispar gradat in timpul perioadei de convalescenta sau dupa incetarea tratamentului. Singurul efect durabil este infertilitatea. Radioterapia utilizeaza doze mari de energie radianta (raze X), pentru a ucide celulele maligne sensibile. Poate de asemenea sa micsoreze tumorile si sa mentina boala sub control. Efectele secundare ale radioterapiei: - la locul iradiat:pierderea foliculilor pilosi, eritem, uscaciunea pielii, prurit,

hiperpigmentatie permanenta - iradierea pieptului si a gitului - uscaciunea mucoaselor locale, ulcere, disfagie - abdomenului-greata, voma, diaree,discomfort urinar. Alte variante sunt transplantul de maduva hematogena sau de celule stem. Boala Hodgkin este o problema grava de sanatate, asemenea tuturor tipurilor de cancer. Faptul ca se intalneste cel mai frecvent la tineri, o categorie ce este de obicei "ocolita" de boli maligne, iar simptomele nu sunt specifice sau alarmante si pot fi confundate cu cele ale unei raceli, diagnosticarea acestei boli este dificila. Partea "buna" la acest tip de cancer este faptul ca, diagnosticat in primul stadiu, sansa de supravetuire este de peste 85%, iar cu cat boala avanseaza acest procent scade vertiginos. De aceea este important de tinut minte ca orice ganglion marit ce nu dispare dupa o infectie sau o raceala trebuie investigat de un medic!