Tratamente Sovarf 6z3xc

SOVARFUL Elena Josan (Origanum vulgare) In popor i se spune Busuioc de padure, datorita miresmei sale, care pe timp de vara, insorit, umple vazduhul de arome imbatatoare. Planta inaltuta si zvelta, te umple de-alean, cu florile ei purpuriu-violete, alungand grijile de unde-au venit. Acum, la inceput de septembrie, Sovarful este in plina splendoare, numai bun de cules si de pus la uscat. Se recolteaza pe timp frumos, calduros, intre dimineata si miezul zilei, dupa ce dispar ultimele picaturi de roua. Se taie cu un foarfec sau cu cutitul ramurele de 20-25 cm, care se pun apoi la uscat, in strat subtire, in odai bine aerisite. Plantele se intorc de 2-3 ori pe zi, altfel se innegresc si pierd din aroma specifica si din calitatile vindecatoare. Greselile in uscarea plantei duc la descompunerea vitaminei C, dar si la pierderea aproape in intregime a uleiului eteric, care se evapora destul de repede. Planta uscata corect isi pastreaza culorile naturale si o aroma placuta. Dupa uscare, partile dure (tulpinile) se pastreaza separat si se folosesc pentru uz extern, iar din flori si frunze se prepara ceaiuri, tincturi sau infuzii pentru uz intern. Sucul sau frunzele verzi pot fi pastrate pentru iarna, in congelator. Medicina populara Planta foarte raspandita in Carpati, Sovarful era cunoscut si de daci, care ii spuneau Budila. Era folosit atat ca remediu de sanatate, cat si la vopsit. Faima lui era legata de faptul ca vindeca "cel perit" (sifilisul) si ca aplicata pe "buba neagra" (frunze crude sau uscate si amestecate cu seu de oaie), o tamaduia in timp scurt. Tot de atunci s-a pastrat si obiceiul de a presara planta intre haine in lada de zestre, pentru parfum si protejarea de molii. Fiertura de Sovarf se folosea si pentru igienizarea casei, stropindu-se cu ea podeaua de lut. Compozitie: Planta bogata in uleiuri eterice - timol, carvacrol, cimol - si saruri minerale, Sovarful este astazi intens cercetat in laboratoare, rezultatele obtinute certificand eficienta leacurilor "babesti". Sovarful are calitati antibacteriene si antimicotice puternice. Este un antibiotic natural care creste imunitatea si energizeaza organismul. Tratamente interne si externe * Dereglari ginecologice. Cea mai apreciata calitate terapeutica a plantei, ignorata partial in zilele noastre, este capacitatea ei de a rezolva cele mai serioase probleme ginecologice. In denumirile populare din multe tari, Sovarful se numeste si Poala Sfintei Marii, Iarba mamei (in ucraineana - materinca). Se prescria in mod obligatoriu femeilor cu fibrom uterin, chisturi ovariene, leucoree, intern, dar si extern, pentru spalaturi vaginale. Vindecatorii batrani ne-au lasat indicatii stricte despre folosirea Sovarfului. Se spune ca planta se numea "iarba mamei", ca sa fie folosita numai de femei mature, care au copii. Fetelor si mai ales gravidelor le-a fost interzisa categoric folosirea ei, ca sa nu se deregleze ciclul menstrual sau sa nu fie provocat avortul. * Fibrom uterin, premenopauza si chisturi ovariene. Doua linguri de planta uscata, amestecata cu 300 ml de apa fierbinte, se tin pe baie de aburi sau in termos, timp de 15 minute, apoi se racesc la temperatura camerei, timp de 45 minute. Dupa strecurare, se adauga apa fiarta pana la volumul initial. Se bea lichidul cald, cate 150 ml, de doua ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa. * Eroziunea colului uterin, endometrioza si vaginita. Se amesteca in parti egale ulei de catina si ulei de sovarf. Inainte de culcare, se introduce in vagin un tampon confectionat din vata invelita in tifon (sau un torson menstrual) legat cu o ata la capat si imbibat cu ulei. * Anexita, blenoragie, sifilis si cancer uterin. O lingura de Sovarf si o lingurita cu varf de Pungulita-de-camp (frunze si flori uscate) se infuzeaza in termos sau intr-un vas bine inchis, cu 400 ml de apa fierbinte, timp de 4 ore. Se bea cate o lingurita, de 4-5 ori pe zi, la un interval de 3 ore. In acelasi timp, se fac spalaturi vaginale cu infuzie preparata din 3 linguri de Sovarf si 2 linguri de Pungulita-de-camp (Thlaspi Perfoliatum) si un litru de apa. Apa rece cu plantele se pun pe foc, se aduce pana la fierbere, apoi se infuzeaza pana la racire. * Afectiuni stomacale: colitele de fermentatie, gastrospasmul, atonia gastrica, gastritele hipoacide, tulburarile

intestinale, dizenteria, diareea. Planta verde se toaca marunt, iar cea uscata se rasneste. Intr-un pahar de apa clocotita (250 ml) se pun 2 lingurite de planta maruntita. Se acopera, se infuzeaza 10 minute, dupa care se strecoara. Inainte de fiecare masa, se iau 100 ml (4 linguri) de infuzie. * Afectiunile tubului digestiv (gura, esofag, faringe). Un varf de cutit din praf de Sovarf se tine sub limba timp de 10 minute, apoi se inghite cu putina apa. Se beau 1-3 cani de infuzie sau apa in care se dizolva sucul stors din planta verde (o lingura la un pahar de apa). * Colici renale. Doua lingurite de frunze uscate de Sovarf se oparesc in 500 ml de apa. Se beau trei cani de infuzie pe zi, inainte sau intre mese. * Astm, bronsite, stari gripale, traheite, tuse convulsiva. Reteta din batrani in cazuri de raceala: se amesteca 2 linguri de Sovarf, 4 linguri de Podbal si 4 linguri de fructe sau frunze (uscate) de Fragi sau Zmeura si 2 linguri de radacina de Nalba-mare. Se infuzeaza 4 lingurite de amestec in 500 ml de apa fierbinte. Se beau cate 150 ml, de patru ori pe zi, intre mese. Fiecare inghititura se tine in gura 10-15 minute, inainte de a fi ingerata. * Guturai. Se inhaleaza pulberea obtinuta din flori si frunze uscate, cernute prin sita fina. * Febra. Frunzele proaspete se piseaza, iar cu masa verde se inveleste laba piciorului. * Bronsite, stari gripale. Se amesteca in cantitati egale Sovarf, muguri de Pin, frunze de Patlagina si frunze de Podbal. O lingurita din acest amestec se infuzeaza in 250 ml de apa clocotita, timp de 30 minute. Se beau cate 200 ml de ceai, in fiecare zi, vreme de o saptamana. * Amigdalite, tuse, traheita. Patru lingurite de planta se pun in 250 ml apa rece. Se aduc pana la fierbere, apoi se mai tin pe foc mic timp de 10 minute. Se strecoara si se face gargara de 6 ori pe zi. * Sistemul nervos. Unul din efectele binecunoscute ale plantei este efectul sedativ, produs de uleiurile volatile, iar prezenta substantelor amare si tanoizilor favorizeaza o actiune tonic amara, de stimulare tonica generala. Pentru sprijinirea sistemului nervos, dieta persoanelor afectate trebuie sa contina multe vitamine si microelemente. Batranii fierbeau planta in lapte dulce. Ca sa pastram si vitaminele din lapte si uleiul din planta, putem sa preparam un macerat la rece, din 2 linguri de Sovarf si 400 ml lapte rece, care se bea in timpul zilei, fara paine sau alte produse de panificatie. * Epilepsie. La 300 ml de apa fierbinte se pun 10 g de flori si frunze uscate si se infuzeaza pana la racire, apoi se beau cate 10 ml, de trei ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa. Se bea o perioada mai lunga, in unele cazuri, pana la trei ani. * Insomnie. Se infuzeaza 2 lingurite de planta in 200 ml apa clocotita, timp de 25-30 de minute. Se bea cate un pahar pe zi. Efectul creste, daca se spala si capul cu infuzie preparata dintr-o mana de Sovarf, la 3 l de apa clocotita. Se lasa sa se raceasca 1-2 ore, apoi se reincalzeste usor. * Nevroze. Se fac bai sau frectii cu 50 g de planta fiarta in 10 l de apa. Inainte de culcare, se face o baie totala sau locala, la temperatura corpului (36-40 grade). Daca persoana afectata nu are posibilitatea de a face bai, se imbiba cu decoctul un prosopel flausat si se frictioneaza tot corpul, de la degetele picioarelor spre inima. Pentru un efect mai bun, in decoct se adauga si 3-5 picaturi de ulei de lavanda si 3 picaturi de tinctura de odolean. * Insomnie, astenie. Se prepara un amestec de plante (50 g Talpa-gastei, 10 g Sovarf, 5 g flori de Lavanda, 25 g frunze de Artar dulce). Din doua linguri de frunze si 350 ml apa fierbinte se prepara o infuzie care se lasa 30 de minute in termos. Se consuma una sau doua cani indulcite cu miere, cu o jumatate de ora inainte de culcare. * Afectiuni dermatologice. Frunzele crude sau uscate de Sovarf, amestecate cu osanza topita sau unt de tara, se aplica pe arsuri, eczeme, rani, furuncule. Alte intrebuintari Nutritie Sovarful este un bun condiment natural. Gospodinele de la tara nu cumparau condimentele din magazine, natura le oferea o gama bogata de plante aromatice, culese de la poalele codrilor, pentru punerea la murat a ciupercilor, castravetilor si pe post de condiment la preparatele din carne, pentru supe de legume, la salate, fripturi, ciorbe, peste si branzeturi etc. Sovarful uscat se amesteca cu cimbrul, pentru condimentarea sosurilor. Poate fi combinat cu foi de dafin, piper negru sau seminte de marar. Batranii presarau sovarful peste cartofii prajiti, pentru imbunatatirea gustului. In cosmetica

Sovarful are actiune tonica asupra pielii, de aceea putem sa preparam o infuzie sau un macerat la rece, din 3 linguri de flori si frunze in 300 ml de apa si s-o folosim pentru comprese faciale. Atentie! Barbatii trebuie sa foloseasca Sovarful cu precautie, sa nu depaseasca dozele recomandate, avand in vedere actiunea calmanta a plantei. Reteta basarabeana Ulei din Sovarf verde Doua pahare de planta tocata marunt se incorporeaza in 500 ml de ulei nerafinat intr-un borcan de sticla cu filet. Borcanul se tine in loc ferit de lumina, la temperatura camerei, si se agita de 3-4 ori pe zi, apoi se strecoara. Peste masa verde se mai toarna 250 ml de ulei, se inchide capacul si se pune borcanul in apa fierbinte (55-60 de grade), se acopera cu o perna sau un prosop flausat si se infuzeaza pana la racirea apei. Se stoarce bine prin ciorap de nailon si se amesteca la un loc tot uleiul, care se pastreaza la rece, in sticla de culoare inchisa. Celuloza ramasa se pastreaza in alt borcan si se foloseste pentru aplicatii externe in diferite afectiuni. SOVARF (Origani herba, partea aeriană a speciei Origanum vulgare L., fam. Lamiaceae) Conţine ulei volatil (constituent principal: fenoli monoterpenici, în primul rând carvacrol; fenol metil-eteri ş.a.), taninuri, flavone, antociani, triterpene pentaciclice (acid ursolic şi oleânolic), acid cafeic, substanţe amare, săruri minerale. Acţiune. Insuflă autoritate lucidă şi senină, fermitate tolerantă, demnitate, atitudine de conducător, de erou, solară şi masculină, verticalitate, în corelaţie cu acţiunea tonică generală imprimată de fenolii monoterpenici (compuşi cu acţiune electropozitivantă). Induce o stare de înălţare, consistenţă şi plenitudine, conştiinţă clară şi focalizată, curaj, putere şi nobleţe, generozitate, discernământ şi detaşare. Forţă şi aspiraţie spirituală. Imunitate faţă de orice atac malefic. Deblochează ceea ce era reprimat din cauza unor prejudecăţi şi închistări mentale, aduce libertate interioară şi bucuria de a trăi. Echilibrul şi calmul lăuntric leagă şi stabilizează energetic şi emoţional fiinţa, îi induc starea începutului şi o deschid spre planurile elevate, spre iubirea, protecţia şi inspiraţia divine, aducând intuiţie superioară şi clarvedere, viziune integratoare asupra manifestării, stare de bine universal. Controlul perfect asupra propriei fiinţe şi cunoaşterea ei deplină, permit perceperea, înţelegerea şi dominarea mediului (a întregului univers), corelate cu luciditatea şi siguranţa de sine izvorâte din credinţa şi abandonarea totală în faţa voinţei Divine, acceptare care aduce certitudinea, înţelepciunea, centrarea şi liniştea profundă care permit accesul la Marile Mistere. Un conducător adevărat trebuie să fie doar un focar de rezonanţă cu Dumnezeu. Nu impune agresiv, nu forţează, ci doar dirijează, orientează. La scară comună induce iscusinţă, dexteritate mentală şi practică, competenţă, profesionalism – omului care ştie clar şi precis ce trebuie făcut, dispus să-i îndrume pe ceilalţi, pentru care are o atitudine de înţelegere şi

compasiune, fără înverşunare sau dispreţ. Curajul, bărbăţia, solaritatea, puterea de a lupta şi a triumfa sunt toate manifestări sublime, înălţătoare ale focului subtil. Ele se reflectă în respingerea agresiunilor subtile, energetice şi fizice. De aici efectul antiseptic, uleiul volatil de origan fiind unul dintre cele mai importante antiinfecţioase, utilizat în suferinţele tuturor celor trei tracturi ale organismului: respirator, digestiv ţi urogenital. Amplificarea focului digestiv se traduce prin efectul stomahic. încrederea in sine generează o stare lăuntrică relaxată şi echilibrată, repercutată în efectele antispastic (respirator, digestiv, urinar) şl sedativ asupra sistemului nervos central, în particular asupra centrilor respiratori din trunchiul cerebral. De aici, interacţiunea armonioasă cu ambianţa (corelată cu efectul diuretic). Utilizat pentru tulburări funcţionale, dar şi afecţiuni organice (mai ales infecţioase) respiratorii (rinofaringite, otite, amigdalite, viroze, tuse persistentă, inclusiv psihogenă, tuse spastică, bronşite, astm), digestive (dureri de dinţi, tulburări dispeptice şi de motilitate digestivă, gastrite, colici, colopatii spastice, fermentative sau de putrefacţie, enterocolite) şi urinare (colici renale, cel mai adesea litiazice, infecţii urinare), stări de nervozitate Tratamente naturiste în hemoragiile uterine Există o gamă largă de remedii naturale pentru tratarea hemoragiilor uterine. Medicul specialist vă va recomanda tratamentul corespunzător pentru cauza care a produs această afecţiune, dar şi pentru a diminua sau opri hemoragia: - Rădăcina de cerenţel - puneţi 1 linguriţă de rădăcină mărunţită la 250 ml apă, fierbeţi timp de 15 minute, după care strecuraţi şi beţi 2 astfel de ceaiuri pe zi. - Coada calului - puneţi 4 linguri de plantă mărunţită la un litru de apă şi lăsaţi la fiert 15 minute. Se strecoară apoi preparatul şi se foloseşte pentru spălături vaginale. - Coaja de stejar - puneţi la fiert timp de 20 de minute 2 linguriţe de coajă mărunţită la 250 ml de apă, după care se strecoară şi se vor putea consuma 2-3 ceaiuri pe zi. În cazul în care este vorba despre o hemoragie mai puternică atunci se vor folosi ceaiuri mai concentrate. - Gutuile - puneţi o gutuie de mărime potrivită la 500 ml de apă. Se lasă la fiert 15 minute, iar după ce fructul sa mărunţit se strecoară şi se vor face spălături vaginale. Acest remediu este deosebit de util deoarece mucilagiile din seminţele de gutui ajută foarte mult la normalizarea ciclului menstrual şi la oprirea sângerărilor. Se pot folosi chiar şi ceaiurile din frunze de gutui, care sunt şi ele hemostatice. - Creasta-cocoşului (Sporassis crispa) - se vor pune 2 linguriţe de plantă mărunţită la 500 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară şi se pot face 2 spălături vaginale pe zi. - Jneapăn - o linguriţă de muguri mărunţiţi se vor pune la 250 ml apă clocotită, se lasă acoperit timp de 10 minute, după care se strecoară. Se vor consuma 3-4 căni pe zi. - Pentru spălături vaginale se pot folosi de asemenea o serie de plante utile pentru oprirea hemoragiilor anormale. Pentru prepararea infuziilor pentru spălături se vor fierbe timp de 5-10 minute 500 ml de apă în care se pune 2 linguriţe de răcuşor (Polygonum bistorca), 3 linguriţe de saschiu (Vinca minor), o mână de urzică, 2 linguri de vâsc sau o mână de viţă-de-vie. Cu aceste infuzii se vor face câte 2 spălături pe zi. La spălături se

indică să se folosească doar irigatorul, iar jetul va fi cu presiune foarte mică. Temperatura cu care se vor face spălăturile va fi controlată cu grijă, evitând temperaturile foarte calde sau foarte reci. - Zada, singurul conifer cu frunze căzătoare, este foarte utilă în tratamentul hemoragiilor uterine disfuncţionale. Se va prepara o tinctură de zadă, punând o mână de scoarţă mărunţită la 250 ml alcool alimentar de 40 de grade. Se ţine timp de 15 zile agitând des, apoi se strecoară şi se va lua câte o linguriţă de tinctură de 3 ori pe zi. - Cărbunele medicinal - în cazurile în care hemoragiile sunt foarte abundente se poate apela cu încredere la cărbunele medicinal, care se va introduce în vagin după ce a fost mărunţit sau pisat. Tratamente în caz de menoragie: Intern: - Femeile care suferă de menoragie vor consuma infuzii din plante care acţionează asupra fluxului sangvin de la nivelul organelor genitale feminine, care au efect calmant contra durerilor apărute şi care normalizează ciclul menstrual. Se vor alege în acest sens ceaiurile de coada-racului, creţuşcă, rădăcină de cerenţel, salvie mărunţită, frunze de nuc mărunţite, coada-calului, anin negru, albăstrele flori, rădăcină de angelică, năprasnic şi flori de arnică. Infuziile se prepară punând 2-3 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită, lăsând acoperit pentru 10 minute, după care se consumă 2-3 ceaiuri pe zi. - Ceaiurile din plante sunt şi ele indicate în menoragii. Se vor consuma ceaiuri din coajă măcinată de stejar (atenţie fiindcă este constipant), frunze de frag, rădăcină mărunţită de tătăneasă, flori de trifoi roşu şi traista ciobanului. Puneţi câte 2 linguriţe de plantă la un sfert de litru de apă şi fierbeţi 10-15 minute. Strcuraţi apoi şi beţi până la 3 căni de ceai pe zi. - Cătina - se foloseşte uleiul de cătină sau se prepară un ceai din 1 linguriţe de boabe de cătină sau din 2 linguriţe de rămurele tinere puse la 250 ml de apă şi fierte 10 minute (se consumă 3 căni pe zi). - Fructele de corn - se pun 2 linguriţe de fructe în 250 ml apă, se fierb 15 minute, se strecoară şi se beau 3 căni pe zi. Se poate folosi şi tinctura de coarne, câte o linguriţă de 3 ori pe zi în 100 ml apă. - Urzica este un tratament renumit în menoragii. Se poate prepara o infuzie din 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă 10 minute, după care se strecoară şi se consumă 3 căni pe zi. În plus, se mai pot lua câte 20 ml de suc de urzică obţinut cu storcătorul de fructe de 3 ori pe zi, în cure de câteva zile sau câte 20-30 picături de tinctură de uzică de 3 ori pe zi puse la 100 ml apă. - Viţa de vie - puneţi în 250 ml apă 2 linguriţe de rămurele tinere cu frunze (se mărunţesc în prealabil). Se fierb 10 minute, se strecoară şi se beau 3 căni pe zi. Se mai poate folosi şi seva de la viţă care curge primăvara după tăiere (se mai numeşte plânsul viţei). Se colectează într-o sticlă şi se păstrează la rece, bine închisă. Se va putea lua câte o linguriţă de 3 ori pe zi. - Vişin - puneţi 2 linguriţe de codiţe de vişine la 250 ml apă. Se fierb 15 minute, se strecoară şi se pot consuma 3 căni pe zi. - Merişor de munte - se vor consuma câte 3 căni pe zi de ceai preparat din 2 linguriţe de frunze mărunţite sau de fructe puse în 250 ml apă şi fierte pentru 5 minute. Mai este indicat şi siropul de merişor, câte o linguriţă de 3 ori pe zi. Extern:

- Se vor face spălături vaginale cu una dintre plantele de mai sus, dar cantitatea de plantă folosită va fi dublă. Se vor putea face câte 2 spălături pe zi, una dimineaţa şi una seara. Seara după spălătură se poate introduce în vagin un ovul de propolis, protejat cu un tampon, pentru a nu păta lenjeria. - Se mai poate face tratament cu cărbune medicinal care se va pune sub formă de praf în vagin cu ajutorul unei pompe de cauciuc. - Spălături cu trifoi roşu - se pun 4 linguri de plantă la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Când ajunge la temperatura corpului se vor putea face spălături în fiecare seară. Este unul dintre procedeele uşoare care pot da rezultate foarte bune în cazul menoragiilor. Hemoragiile uterine disfuncţionale reprezintă sângerările uterine anormale, care se diferenţiază de cele din timpul ciclului menstrual prin apariţia lor neregulată, prin durata mai lungă sau prin abundenţa crescută a sângerării. Prin urmare, hemoragiile uterine disfuncţionale pot apărea mai frecvent decât ciclul menstrual, adică la mai puţin de 21 de zile (caz denumit metroragie) sau aceste sângerări anormale pot să aibă o durată mai lungă decât cea obişnuită şi pot fi mult mai abundente decât scurgerile din timpul ciclului menstrual (situaţie în care vorbim despre menoragie sau hipermenoree). Cauzele hemoragiilor uterine În toate cazurile descrise anterior este recomandat ca aceste probleme să fie analizate de un medic specialist care va stabili cauza acestor hemoragii. Cel mai frecvent incriminate cauze care conduc la hemoragii uterine sunt dezechilibrele hormonale. De obicei, hemoragiile nu sunt însoţite şi de ovulaţie, caz în care dereglarea hormonală poate fi produsă de stres, anxietate, hipotiroidism, scăderea rapidă în greutate sau de sindromul ovarelor polichistice. De asemenea, dereglările hormonale care duc la hemoragii anovulatorii mai pot apărea la adolescentele aflate în perioada pubertară, imediat după menarhă. Există şi posibilitatea ca hemoragiile uterine să fie însoţite şi de ovulaţie, acestea apărând la femeile din perioada premergătoare instalării menopauzei.