Steve Jobs 6z6t6s

Steve Jobs credea in importanta vietii, in puterea de a crea si de a schimba lumea in fiecare zi. Si, poate mai mult decat orice, era convins ca este esential sa credem in ceva. Mai jos sunt doar unele dintre sfaturile si credintele pe care Jobs le-a impartasit unei lumi intregi, de-a lungul anilor: 1. Fii mereu infometat si nesabuit. 2. Daca nu ai gasit inca ceea ce cauti, nu te opri. Nu renunta. Asa cum se intampla in toate situatiile care tin de viata, vei sti cand ai ajuns unde trebuie. Si, ca in orice mare relatie, va deveni din ce in ce mai bine de la an la an. 3. Cand aveam 17 ani, am citit undeva urmatoarele: "Daca iti traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima, pana la urma tot vei avea dreptate". Asta m-a influentat mult, iar de atunci, vreme de 33 de ani, m-am intrebat zilnic uitandu-ma in oglinda: "Daca astazi ar fi ultima zi din viata, as vrea sa fac ceea ce o sa fac astazi?". Si ori de cate ori raspunsul era negativ mai multe zile la rand, stiam ca trebuia sa schimb ceva. 4. Nu avem sansa sa facem prea multe lucruri, iar toti ar trebui sa exceleze. Pentru ca asa e viata noastra. 5. A-ti aminti ca intr-o buna zi vei muri este cel mai bun mod pe care il stiu de a evita capcana unei gandiri care iti spune ca ai ce sa pierzi. 6. Nu poti sa unesti punctele privind in viitor; poti face astfel de conexiuni numai daca privesti in trecut. Asa ca trebuie sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa crezi in ceva - in instinct, in destin, in viata, in karma, in orice. Aceasta abordare mi-a fost intotdeauna de folos si mi-a schimbat viata. 7. Designul nu inseamna doar cum arata ceva. Designul inseamna cum functioneaza. 8. Vreau sa fac universul sa rasune. 9. Nimeni nu vrea sa moara. Nici macar oamenii care vor sa mearga in rai nu vor sa moara ca sa ajunga acolo. Si, cu toate acestea, moartea este destinatia pe care o impartim cu totii. Nimeni nu i-a scapat vreodata. Si chiar asa si trebuie sa fie pentru ca moartea este probabil cea mai buna inventie a vietii. Este factorul de schimbare. Inlocuieste vechiul cu noul. Acum voi sunteti noul, dar intr-o zi, nu foarte indepartata, veti deveni vechiul si veti fi indepartati. Regret ca sunt dramatic, dar acesta este adevarul. 10. Nu ma intereseaza sa fiu cel mai bogat om din cimitir. In schimb, pentru mine conteaza sa merg seara la culcare spunand ca azi am realizat ceva minunat. 11. Nu poti sa-i intrebi pe clienti ce isi doresc si pe urma sa incerci sa le oferi lucrul respectiv. Pana cand vei reusi sa il construiesti, ei isi vor dori deja altceva. 12. Modelul meu pentru afaceri sunt cei de la The Beatles. Erau patru barbati care si-au controlat unul altuia tendintele negative; s-au echilibrat reciproc. Si totalul era mai bun decat suma partilor. 13. Atentia si simplitatea au reprezentat una dintre mantrele mele. Simplu poate fi uneori mai dificil decat ceva complicat: trebuie sa muncesti din greu pentru a-ti limpezi gandirea, pentru a transforma un

lucru in ceva simplu. Dar merita toate eforturile pentru ca, odata ce ai reusit, poti muta muntii. 14. Sunt convins ca aproximativ jumatate din ceea ce ii separa pe antreprenorii de succes de cei anonimi este pura perseverenta. 15. Timpul tau e limitat, asa ca nu-l petrece traind viata altcuiva. Nu te lasa prins de dogma - care inseamna sa traiesti cu rezultatele gandirii altor oameni. Nu lasa zgomotul facut de opiniile celor din jur sa acopere sunetul vocii tale interioare. Si, cel mai important, fii curajos si urmeaza-ti inima si intuitia. Cumva, ele stiu deja ce iti doresti sa devii cu adevarat. Restul e pe locul al doilea. Autor: Mihaela Pascu

Va rămâne probabil în istoria lumii drept managerul. Şi antreprenorul. A lansat produse nemaivăzute, a scris istorie şi probabil mulţi vor ezita de-acum înainte să mai îmbrace o helancă neagră, pe care să o asorteze cu blugi şi pantofi sport. Cine a fost totuşi personajul Steve Jobs? Este aproape imposibil să vorbeşti acum despre Steve Jobs, la câteva zile de când s-a stins din viaţă, fără să strecori cuvinte precum geniu, vizionar sau legendă a lumii tehnologiei. Şi nimeni nu poate contesta faptul că a devenit de-a lungul ultimelor câteva decenii o adevărată emblemă în Silicon Valley, nu doar pentru felul în care a făcut din Apple una dintre cele mai valoroase companii din lume, dar şi pentru stilul carismatic prin care a clădit imaginea acestui imperiu.

Mai puţini ştiu însă realitatea. În spatele acestei măşti atent construite a stat de fapt un tiran cu o personalitate extrem de dificilă. Reputaţia mai puţin cunoscută a lui Steve Jobs a început să prindă contur încă din anii '80, în primii ani ai Apple. Jeff Raskin pusese bazele Macintosh şi coordona acest proiect când i-a scris lui Mike Scott, preşedintele Apple, pentru a se plânge cu privire la Jobs, un "copil teribil"care părea să fie din ce în ce mai interesat de munca lui. L-a descris atunci drept cineva care acţionează fără să gândească, ia decizii de multe ori absurde fără să se consulte cu nimeni, nu se ţine de promisiuni, nu respectă obligaţii, nu vine de multe ori la întâlniri sau şedinţe şi este adesea iresponsabil. Şi pare să fi avut dreptate.

Steve Jobs n-a dat niciodată prea mare importanţă regulilor. Maşina lui, spre exemplu, era destul de uşor de recunoscut în parcarea sediului din Silicon Valley al Apple. Era singura fără plăcuţe de înmatriculare, parcată mai mereu în locurile rezervate persoanelor cu dizabilităţi, doar pentru că nu avea răbdare să caute un loc cum făceau toţi ceilalţi angajaţi, fie ei programatori sau executivi din companie. Era, totodată, şi singura maşină nemţească foate puternică şi rapidă - o pasiune moştenită de la tatăl său, în ciuda stilului său de viaţă destul de umil prin comparaţie cu grandoarea de care dădeau dovadă alţi titani ai tehnologiei. Decenii întregi a condus mai întâi modele Porsche şi apoi Mercedes, automobile care l-au inspirat şi pentru designul primelor computere produse de Apple.

Nici banii n-au fost foarte importanţi pentru Steve Jobs. Nimic de zis, n-a dus lipsă, dată fiind averea estimată de revista americană Forbes la 7 miliarde de dolari (5,27 miliarde de euro) pe care a construit-o mai mult din acţiunile deţinute la Disney decât din cele de la Apple, însă implicarea lui în compania pe care a fondat-o în urmă cu 35 de ani n-a fost nici pe departe pentru recompensele materiale. Salariul lui Jobs a fost, cel puţin în ultimii 14 ani, de când s-a întors în companie după o absenţă de mai bine de un deceniu, de numai un dolar pe an.

A clădit practic un adevărat imperiu de peste 300 de miliarde de dolari fără să-i pese de componenta financiară, ci doar pentru distracţie, motivat fiind de dorinţa de a oferi cele mai spectaculoase produse. Şi a făcut acest lucru punând o presiune enormă pe oamenii din companie. Nu degeaba există atâtea poveşti care îl descriu drept un tiran ce înspăimânta angajaţii şi pe cei din jur, cu o încăpăţânare şi un temperament greu de controlat care îl împingea la izbucniri nervoase asupra subalternilor şi la concedieri făcute pe loc, uneori din motive cât se poate de neînsemnate. L-a dat afară pe Jeff Raskin, spre exemplu, când a aflat de nemulţumirile exprimate în ce-l privea. Sau a concediat o asistentă pentru că i-a cumpărat o altfel de apă minerală decât cea pe care o dorea. "Până şi cel mai favorizat angajat poate să ajungă să primească o mulţime de reproşuri din partea lui", spunea Edward Eigerman, un inginer din cadrul Apple, într-un interviu acordat mai demult revistei americane Wired. "Aici îmi este frică să nu fiu concediat mai mult decât în oricare altă parte unde am lucrat", a completat el şi, de cele mai multe ori, soluţia pentru a nu cădea pradă toanelor lui Jobs era pur şi simplu să-l evite pe holurile clădirii de birouri şi să nu-i răspundă la telefon. "Nimeni nu îl salută şi angajaţilor, în special mai noi sau fără funcţie înaltă, le e frică de el", povestea un alt angajat al Apple.

Cu toate acestea, angajaţii i-au rămas de-a lungul timpului devotaţi lui Jobs, pentru că anarhia era echilibrată de farmecul său personal, aproape irezistibil, şi de stilul carismatic debordant chiar şi atunci când nu era pe scenă în faţa a mii de oameni pentru a lansa vreun produs. Asemenea unei feline, acum era blând şi în secunda următoare scotea ghearele. Atitudinea tiranului şi-a găsit însă justificare şi în perfecţionismul care l-a caracterizat încă din copilărie. La vârsta de 13 ani, l-a sunat pe şeful HP ca să-i ceară componente gratuite pentru computer şi chiar a reuşit să-l convingă. Steve Jobs avea practic încă de atunci aşteptări şi standarde astronomice care s-au transformat de-a lungul carierei în pretenţii pe măsură, chiar dacă acest lucru l-a costat uneori locul de muncă, alteori parteneriate importante de afaceri. Era însă dispus să facă orice pentru a obţine ceea ce îşi dorea, iar când acest lucru se întâmpla, adică foarte des, considera că oricum i se cuvine. Şi dacă n-ar fi fost atât de talentat şi decis, ar fi ajuns probabil să fie luat peste picior şi ridiculizat pentru caracterul şi temperamentul lui.

Viziunea, însă, nu i-a lipsit. Combinată cu înţelegerea uluitoare a tehnologiei, în ciuda trecerii timpului care i-a făcut pe mulţi executivi incapabili să ţină pasul, cu simţul aproape supraomenesc asupra lucrurilor care ar atrage consumatorii şi cu convingerea că designul unui produs contează poate chiar maimult decât aspectele tehnice, a dus la formarea unul adevărat cult în jurul produselor Apple. Discursurile lui şi prezentările susţinute cu diverse ocazii, de fiecare dată îmbrăcat în deja bine-cunoscuta "uniformă"compusă din blugi şi o helancă neagră, au fost aşteptate

cu sufletul la gură de foarte mulţi, nu numai pentru că Jobs avea un adevărat talent să ţină oamenii în suspans, dar şi pentru că învăluia tot ceea ce făcea în mister Dincolo de faptul că avea tendinţa să controleze fiecare detaliu, implicându-se până şi în procesele neînsemnate din dezvoltarea unui produs, insista ca totul să rămână secret. Câteodată, secretomania companiei Apple se apropia chiar de paranoia; angajaţii nu aveau voie să vorbească despre munca lor după ce plecau de la birou şi, de multe ori, nici măcar nu ştiau exact pentru ce anume lucrează. Mai puţin de câteva zeci de oameni au ştiut, spre exemplu, cum arăta de fapt iPhone înainte ca Steve să-l lanseze la Macworld în 2007. "Suntem pe celule, ca o organizaţie teroristă. Lumea ştie doar minimul necesar", spunea Jon Rubinstein la acea vreme, când încă era executiv în companie. Iar perioada dinainte de lansare a fost un calvar pentru cei implicaţi, după cum a povestit unul dintre jurnaliştii Wired o scenă devenită emblematică despre stilul lui Jobs. Era o dimineaţă din 2006, cu aproape un an înainte; demonstraţia prototipului mergea prost, din nou. În sala de conferinţe din sediul Apple, câţiva dintre inginerii de top se chinuiau să testeze dispozitivul care s-a dovedit însă un dezastru - nu numai că avea probleme, pur şi simplu nu funcţiona, convorbirile se întrerupeau, bateria nu se încărca până la capăt şi lista părea să nu se mai termine. La finalul prezentării, Steve Jobs a aruncat o privire pătrunzătoare, rece şi dură, câtorva dintre ingineri, spunând: "N-avem încă un produs". A fost mai înfiorător decât una dintre cunoscutele lui ieşiri nervoase, reacţie cu care toată lumea ar fi fost obişnuită. "A fost una din puţinele dăţi când m-a trecut un fior pe şira spinării", a povestit sub anonimitate unul dintre inginerii prezenţi la acea întâlnire. Implicaţiile situaţiei erau cât se poate de grave. Telefonul urma să fie piesade rezistenţă a următorului eveniment Macworld şi, dacă nu era gata, totul risca să se transforme într-un fiasco, criticii lui Jobs ar fi ajuns în al nouălea cer, iar acţiunile Apple la bursă ar fi avut cu siguranţă de suferit. Ca să nu mai vorbim de reacţia celor de la AT&T, după un an şi jumătate de întâlniri secrete pentru negocierea condiţiilor de vânzare a unui telefon mobil. Pentru echipa de ingineri, următoarele trei luni au fost cele mai grele şi stresante din întreaga lor carieră, cu scandaluri zgomotoase, nopţi nedormite şi demisii. Şase luni mai târziu telefonul ajungea în magazine. Realizările lui Steve Jobs şi produsele prin care a schimbat lumea au făcut din el unul dintre cei mai adoraţi şi iraţi executivi din ultimele decenii. Povestea carierei sale fabuloase începe în anii '70, când, după ce a renunţat la facultate încă din primul semestru, a ales calea antreprenoriatului şi a înfiinţat împreună cu Steve Wozniak compania Apple, pe care a condus-o aproape zece ani, punând atunci bazele a ceea ce a fost numit ulterior un uriaş start-up cu toleranţă scăzută la imperfecţiune. "Steve Jobs era o reală problemă. Era foarte încăpăţânat, un copil teribil."Aşa l-a descris Arthur Rock, unul dintre fondatorii Silicon Valley, cu o vastă experienţă cu "geniile din tehnologie", fără să se sfiască să recunoască motivele pentru care a susţinut concedierea executivului în 1985. "Nu îl interesa pe cine supăra, nu voia să facă lucrurile decât după bunul său plac, nu spunea nimănui ce face şi era extrem de individualist", povesteşte Rock. Indiferent de aceste defecte, Steve Jobs a clădit o companie în spirit cât se poate de antreprenorial şi a inovat încă de pe atunci. Treptat însă, Apple a început să se transforme tot mai mult într-o corporaţie, mai ales sub conducerea lui John Sculley, cel care a fost numit CEO în 1983. Jobs a fost cel care l-a convins pe Sculley să vină în companie, deşi acesta avea deja o carieră solidă la Pepsi. "Vrei să vinzi apă îndulcită toată viaţa sau vrei să vii cu mine şi să schimbăm lumea?", i-a spus Jobs. Nedespărţiţi pentru o vreme, cei doi au început să aibă în acea perioadă tot mai multe neînţelegeri la care s-au adăugat şi disensiunile cu Steve Wozniak, cumul de factori care a împins

consiliul de istraţie să-l înlăture pe Steve din companie.

Realizările lui Steve Jobs şi produsele prin care a schimbat lumea au făcut din el unul dintre cei mai adoraţi şi iraţi executivi din ultimele decenii. Povestea carierei sale fabuloase începe în anii '70, când, după ce a renunţat la facultate încă din primul semestru, a ales calea antreprenoriatului şi a înfiinţat împreună cu Steve Wozniak compania Apple, pe care a condus-o aproape zece ani, punând atunci bazele a ceea ce a fost numit ulterior un uriaş start-up cu toleranţă scăzută la imperfecţiune. "Steve Jobs era o reală problemă. Era foarte încăpăţânat, un copil teribil."Aşa l-a descris Arthur Rock, unul dintre fondatorii Silicon Valley, cu o vastă experienţă cu "geniile din tehnologie", fără să se sfiască să recunoască motivele pentru care a susţinut concedierea executivului în 1985. "Nu îl interesa pe cine supăra, nu voia să facă lucrurile decât după bunul său plac, nu spunea nimănui ce face şi era extrem de individualist", povesteşte Rock. Indiferent de aceste defecte, Steve Jobs a clădit o companie în spirit cât se poate de antreprenorial şi a inovat încă de pe atunci. Treptat însă, Apple a început să se transforme tot mai mult într-o corporaţie, mai ales sub conducerea lui John Sculley, cel care a fost numit CEO în 1983. Jobs a fost cel care l-a convins pe Sculley să vină în companie, deşi acesta avea deja o carieră solidă la Pepsi. "Vrei să vinzi apă îndulcită toată viaţa sau vrei să vii cu mine şi să schimbăm lumea?", i-a spus Jobs. Nedespărţiţi pentru o vreme, cei doi au început să aibă în acea perioadă tot mai multe neînţelegeri la care s-au adăugat şi disensiunile cu Steve Wozniak, cumul de factori care a împins consiliul de istraţie să-l înlăture pe Steve din companie.

A fost însă o mişcare greşită. Compania a intrat într-o perioadă de declin şi a schimbat mai mulţi CEO. Când Jobs a revenit la conducere, în 1997, Apple de-abia se mai ţinea pe picioare. Acum însă este cea mai valoroasă companie de tehnologie din lume, cu mult înaintea unor giganţi precum Microsoft, Dell sau Google, are numeroşi fanatici peste tot în lume şi produse la care râvnesc majoritatea competitorilor. Este greu de imaginat cum s-ar fi putut întâmpla toate aceste lucruri dacă Apple s-ar fi conformat filozofiilor standard din Silicon Valley. Şi dacă Jobs ar fi acceptat să conducă în continuare structura corporatistă în care se transformase Apple. În schimb, s-a întors la antreprenoriat şi a ales să păstreze corporaţia, dar să-i aplice reguli şi strategii antreprenoriale, un pariu care, cel puţin judecând după succesul din ultimii ani al Apple şi al produselor iPhone şi iPad, a fost câştigător. Felul de a fi al omului Steve Jobs şi cheia succesului executivului Steve Jobs au fost dintotdeauna o obsesie pentru mulţi. Cum a devenit aşa, de unde s-a tras abilitatea aproape draconică de a forţa şi inspira totodată oamenii să dea tot ce au mai bun şi ce l-a mânat să revoluţioneze lumea tehnologiei sunt doar câteva dintre întrebările care macină acum şi mai mult. Moştenirea genetică de-a dreptul curioasă poate oferi o explicaţie, scrie revista Wired. Tatăl biologic al lui Jobs, Abdulfattah John Handali, şi mama, Joanne Simpson, l-au dat pe Steve spre adopţie unei familii de clasă mijlocie Paul şi Clara Jobs. Cei doi au făcut tot posibilul să compenseze eventualele sentimente de respingere pe care le-ar fi putut resimţi în perioada copilăriei, o teorie cu care Steve n-a fost însă în mod neapărat de acord, deşi poate fi una dintre explicaţiile pentru modul lui oarecum autist de a relaţiona cu cei din jur.

Pe de altă parte, curiozitatea a fost un alt factor care l-a modelat pe Steve Jobs. "Cred cu tărie în plictiseală şi în faptul că ea face loc curiozităţii de la care porneşte totul", spunea la un moment dat Jobs. Aşa a învăţat să citească înainte de vârsta de şapte ani, o pasiune pe care sistemul autoritar de învăţământ i-a furat-o, la fel cum acelaşi motiv l-a împins să devină un copil problemă pe care doar o profesoară înţeleaptă de clasa a patra a reuşit să-l îndrepte. Întreaga lui copilărie i-a demonstrat însă că atitudinea rebelă şi încăpăţânată pot să-i aducă orice dorea, iar ca adult, Jobs a continuat să procedeze exact la fel fără să mai poată fi considerat un copil răsfăţat, ci mai degrabă un dictator. Nimic din toate acestea n-a contat însă foarte mult în ochii lumii. Companiile s-au măsurat mereu cu Apple, iar directorii executivi din lumea tehnologiei s-au comparat cu Steve Jobs, sperând să fure măcar o fărâmiţă din ceea ce-l face pe acesta un guru în domeniu. Cu mai bine de o generaţie în urmă, în locul lui Jobs a fost Robert Noyce, cofondatorul Intel, însă după el va rămâne probabil un loc gol, de vreme ce lista potenţialilor candidaţi la titlu e scurtă şi conţine executivi care, cel puţin până acum, n-au dat dovadă de o reală sclipire. Steve Jobs va marca probabil lumea mai mult decât au făcut-o Jack Welch, fostul şef al General Electric, sau Richard Branson, cel care conduce Virgin. Şi acum, după ce a fost răpus de boala cumplită cu care s-a luptat în ultimii opt ani, nici Silicon Valley nu va mai fi la fel.

Ne-am cunoscut în lume multă Şi ne-am îndrăgostit în pripă Crezând că timpul ne ascultă Am zis... Opreşte-te!... Stai o clipă!... Cuprinsă de iubirea sfântă Pluteam pe-a dorului aripă Însă a fost aripă frântă Şi am plutit numai... o clipă. De dragoste şi voioşie Noi am făcut mare risipă În cântec, joc şi poezie Dar au pierit toate-ntr-o... clipă. Acum sunt tristă, supărată Iar inima mea strigă, ţipă Că dragostea înflăcărată A dăinuit numai... o clipă. Din fragedă adolescenţă Iubirean inimi se-nfiripă Dar printr-a soartei violenţă Dispare totul într-o... clipă.

Exista patru lucruri in viata care nu se mai pot recupera: o vorba dupa ce ai spus-o...... o sansa dupa ce ai pierdut-o......timpul dupa ce a trecut.......iubirea pt cel ce nu lupta......Insa iubirea mai are o speranta.........daca reincepi lupta !!!........

Iarta-ma ca te iubesc, iarta-mi nazuinta, iarta-mi spiritul-copil, iarta-mi suferinta. Iarta-ma ca-ti spun mereu "iarta-ma, iubire", iarta-ma, caci sunt doar eu, mica dezamagire. Iarta-ma ca te iubesc, iarta-mi nebunia, iarta-ma ca te-amagesc, iarta-mi copilaria.

Indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. Indragosteste -te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. Indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat, cum nu ai sperat. Indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. Indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta. Indragosteste-te de cineva care te iubeste._ "nu te indragosti de dragoste"._ e atat de usor de spus...

MERGI CU INCREDERE IN DIRECTIA VISURILOR TALE,TRAIESTE VIATA PE CARE TI-AI IMAGINAT-O....

Pe-aleea in frunze, in batai de vant Sub castanii tristi, dezgoliti de toamna Te astept si astazi...nu mai stiu de cand Sa m-alini in suflet, sa-mi pasesti in palma. Sa privesc cum parul-ti se-mpleteste 'N- adieri usoare ca cerul senin Si cum aurora, diafan pluteste Ca un nimb de inger peste paru-ti fin. Si sa simt caldura, patima-ti usoara Inflorind begonii, ofilite-n glastre Sa-ti imbraci privirea ca odinioara Cu un iz feeric al iubirii noastre. Ai ramas in ganduri, rost al tineretii Si de-atata vreme, parca n-ai trecut... Si mai simt si-acum, prizonier tristetii Pe batrane buze, dulcele-ti sarut. Te astept din nou, sa imi zbori prin vise Sa-mi carpesti c-un zambet, voalul de suspine. Sa te-ntorci, iubito, portile-s deschise! Te astept si astazi, te astept si maine...O saptamana plina de flori si bucurii,...sa fii fericita...

Mereu veni-va un nou maine, Se va sfarsi mereu in ieri, Si anii nu-ti vor mai intoarce Pierdutele intarzieri.

Tot ca exercitiu de imaginatie va invit sa vedeti cum ar fi sa traiti fara a avea asteptari de la nimeni si de la nimic. Oare ce ar mai ramîne din viata noastra daca am elimina toate asteptarile? Sa traiesti total doar în momentul prezent, sa nu opui rezistenta la nimic din ceea ce îti este dat sa traiesti, sa nu mai ai nici o dorinta! Sa fie oare cu putinta? Macar ca exercitiu de imaginatie putem testa acest mod de a trai, aces mod de A FI. Fara asteptari de la viata, fara asteptari de la cei dragi, fara asteptari de la cei mai putin dragi, fara asteptari de la guvern sau de la primarie, fara asteptari de la oameni, în general, ce-ar mai ramîne în mintea noastra? Ce altceva ar mai gîndi mintea noastra? Toate starile de furie au la baza o frustrare, adica o asteptare neîmplinita. Ne înfuriem atunci cînd ne asteptam la ceva si obtinem altceva. Vrem sa închidem o usa, nu sta închisa si atunci ne înfuriem pe ea si o trîntim sau o înjuram. Pacatoase si paguboase obiceiuri! Orice asteptare neîmplinita se transforma într-o frustrare. Frustrarile sînt toxine pentru psihic asa cum radicalii liberi sînt toxine pentru corp. Daca nu avem un sistem capabil sa le elimine, frustrarile se aduna si treptat ne vor face infirmi din punct de vedere sufletesc si spiritual. Traiti, macar ca exercitiu de imaginatie, fara asteptari. Bucurati-va si minunati-va de fiecare clipa, de tot ceea ce va iese în cale. Bucurati-va de fiecare lucru pe care îl vedeti ca si cum l-ati vedea prima oara. Nu va atasati de nimic, nu respingeti nimic. Cautati doar sa întelegeti totul si sa cuprindeti în perceptia voastra un cadru mult mai larg al realitatii din care fac parte cele ce va sînt date sa le traiti, din care faceti parte voi însiva. Macar ca exercitiu de imaginatie! De asemenea, traiti fara sa va gînditi ca aveti de îndeplinit asteptarile cuiva. Daca e sa tineti cont de asteptari, tineti cont doar de asteptarile inimii voastre. (Retineti ca am precizat “ale inimii voastre” si nu ale mintii voastre!). Am putea spune ca visele sînt tot un fel de asteptari, însa nu este o problema daca visam si apoi spunem “Doamne faca-se Voia Ta!”. Ma refer mai mult la asteptarile imediate. Asteptari prin care cerem cumva ca ceilalti sa se comporte într-un anumit fel, asteptari prin care vrem ca altcineva sa ne rezolve problemele sau sa ne faca fericiti. Sa ne ocupam mai întîi de acestea si apoi vom trece si la altele mai adînci! Eliminati acel gen de comportament prin care asteptati ca altcineva sa va faca fericit.

Te iubesc nu doar pentru ceea ce esti Ci si pentru ceea ce sunt eu Atunci cand sunt cu tine. Te iubesc Pentru acea parte din mine

Pe care tu o aduci la suprafata. Te iubesc Pentru ca iti asezi mana Pe inima mea in forma de cupa Si treci peste toate acele lucruri Slabe si stupide Vazand in schimb Si scotand la lumina Toate acele frumuseti Pe care nimeni nu le-a privit suficient de atent Pentru a le observa. Te iubesc Nu numai pentru Ceea ce ai facut din tine Ci si pentru ce ti-ai propus Sa faci din mine. Te iubesc pentru ca ma ajuti sa fac Din haosul vietii mele Nu o taverna Ci un templu. Te iubesc Pentru ca ma ajuti sa-mi incep Activitatile mele de zi cu zi Nu cu un repros Ci cu un imn. TE IUBESC!