Rugaciune De Intarire 42215u

Rugaciune de intarire Doamne, da-mi putere sa primesc cu suflet linistit tot ce-mi va aduce ziua de maine Da-mi puterea sa ma las cu totul in voia Ta cea sfanta si in fiecare clipa stai in preajma mea si ma intareste. Orice veste va aduce ziua de maine, buna sau rea, invata-ma sa o primesc cu inima impacata si cu credinta neclintita ca vointa ta sta deasupra tuturor. Fie ca, in tot ceea ce fac si spun, voia Ta sa imi stapaneasca cugetul si simtirea. Iar cand asupra mea vor veni imprejurari neasteptate, ajuta-ma sa le implinesc dupa voia Ta. Da-mi puterea sa lucrez cu tarie si intelepciune, fara sa stanjenesc sau sa amarasc pe aproapele meu. Ajuta-ma, Doamne, sa pot duce povara zilei de maine cu toate cate le va aduce ea. Struneste-mi vointa si invata-ma sa ma rog, sa sper, sa cred, sa indur, sa iubesc si sa iert. Iar cand ma rog, fie ca Tu insuti sa fii cel ce se roaga in mine. Amin. (culeasa de la Sfanta Biserica Batistei din Bucuresti) Read more: http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/inspirational-motivational-emotional/celemai-frumoase-12-rugaciuni/#ixzz2SaimaV2U

Ce secrete detin familiile fericite. Tu ai o familie fericita?

Printează Vizualizări: 1068 05/05/2013 - Sfatul Parintilor 10 Uitati de mesele in famile, treburile casnice si alte asemenea sfaturi cand este vorba despre familii fericite. Iata cateva sfaturi oferite de specialistul in psihologia familiei, Bruce Feiler, in cartea sa „Secretele familiilor fericite”. Iata ce ar trebui sa faci pentru a avea si tu o familie fericita:

1. Mergeti impreuna la diverse evenimente si jucati-va Transformati diverse evenimente in intalniri de familie. Incepeti fiecare intalnire cu un joc, iar discutiile sa fie sub 20 de minute.

2. Motto motivator Companiile si familiile nu sunt foarte diferite, cand este vorba despre succes. Un lucru pe care il au in comun este faptul ca ambele au nevoie set de valori la care echipa sa se poata raporta. „O familie de succes inseamna ca membrii ei au in minte o destinatie finala si un plan sa ajunga acolo”, Bruce Feiler. El sugereaza ca o familie ar trebuie sa aiba un motto scurt si plin de semnificatie. Un exemplu este: „Mergi mai departe”.

PUBLICITATE

3. Mic dejun in familie Unul dintre trucurile favorite ale lui Feiler este: Nu te ingrijora in legatura cu mesele in familie. „Cu totii stim ca cina in familie este o idee excelenta, insa care nu functioneaza din cauza programului incarcat”, spune el. Mai mult, nu este de o masa intinsa pe cateva ore pentru a te conecta cu familia, sunt de ajuns si 10 minute. Prin urmare, daca cina nu este realista, incearca sa folosesti acele 10 minute si sa luati un mic dejun in familie.

4. Sa vorbim Feiler ii sfatuieste pe parinti sa nu aiba o singura si lunga discutie despre sex cu copiii. Ar trebuie sa fie o conversatie continua si ar trebui inceputa mai devreme decat cred parintii. „Daca astepti pana cand vor avea 12-13 ani, vei descoperi ca stiu despre subiect mai multe decat tine. Este mult usor sa vorbesti la 7-8 ani”, considera el. De asemenea, sugereaza sa nu ai o conversatie prea formala. Vorbeste cu copilul tau cand sunteti unul langa altul, nu cand va plimbati sau cand conduci.

5. Fetele la putere Vrei sa gasesti o modalitate usoara de a rezolva problemele familiale? Atunci asigura-te ca ai cel putin 2 femei in timpul conversatiilor dificile. Feiler a invatat de la un executiv Google: „Daca ai alaturi o femeie intr-o conversatie dificila, ea va ceda in fata barbatului. Insa daca sunt doua femei atunci instinctul natural al femeii pentru colaborare va intra in scena”, spune el.

6. Lectiile istorice Propria familie a lui Feiler joaca in mod regulat „Stiai asta” pentru a-i invata pe copii despre istoria familiei. „Cu cat stiu mai multe in legatura cu istoria familiei si ca acei oameni au depasit momente grele cu atat sunt mai bine echipati pentru provocarile care ii asteapta mai tarziu”, sustine Feiler.

7. Alegeri Lasa-i pe copii sa aleaga ce treburi gospodaresti vor sa faca decat sa le impui tu ceva. De asemenea, lasa-i pe ei sa selecteze pedepsele. „Instinctele noastre ca parinti este sa facem pe sefii in prezenta copiilor nostri. Este usor si, de obicei, avem dreptate. Insa, scopul nostru ca parinti este sa-i ajutam pe copii sa-si dezvolte abilitatile de independenta si cu cat se obisnuiesc sa-si evalueze propria munca cu atat mai bine se vor descurca mai tarziu in chestiunile importante”, considera el.

8. Comportament corespunzator Cand este vorba despre disciplinarea copiilor, Feiler spune sa stai jos, nu in picioare. Si alege si scaunul potrivit. „Daca stai pe un scaun rigid, tu vei fi rigid. Daca stai pe scaunul potrivit vei fi mai flexibil, iar conversatia va fi mai usoara”, considera Feiler.

9. Invata-i valoarea banilor Acest sfat vine din partea bancherului lui Warren Buffet, Byron Trott, care crede ca lectiile despre bani servesc copiilor peste ani si ii vor ajuta sa-si gestioneze banii mai tarziu.

10. Incearca si mai incearca din nou Construirea unei familii puternice si sanatoase nu se intampla peste noapte, iar Feiler nu sustine ca este un lucru usor. Insa exista anumite lucru pe care familiile fericite le au in comun. „Se adapteaza mereu. Vorbesc. Ies impreuna si se joaca. Si nu se dau batuti”, sustine el. „Vrei o familie fericita. Incearca!” Read more: http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/relaxare-si-wellness/familii-fericitesecrete-fericire-crestere-copii-educare-copii/#ixzz2Sak9NgmS

Cum îţi dai seama că are intenţii serioase cu tine? 6 sfaturi utile! de Adelina Dobrin, 6 Mai • Comenteaza • Print • • • •

Trimite pe: Yahoo Facebook Twitter

Adrenalina primelor întâlniri cu un bărbat de care chiar te simţi atrasă nu se compară cu niciun alt tip de extaz. Simţi fluturaşi în stomac, plăcerea de a-l descoperi îţi dă fiori călduţi pe spate, adori complimentele şi atenţia lui şi tremuri de fericire când îţi trimite un mesaj de complezenţă. Reversul medaliei este nesiguranţa asupra intenţiilor lui, despre care nu ştii încă dacă sunt serioase sau nu. De câte ori nu ţi s-a întâmplat să nutreşti speranţe monumentale că vei trăi o poveste de dragoste ca-n basme cu un tip aparent divin, ca apoi să constaţi că gândurile lui cu tine aveau un termen-limită ridicol de scurt? Dacă vrei să îţi dezvolţi abilitatea de a descifra din start intenţiile unu bărbat, fii atentă la următoarele semne! 1. Vrea să te vadă Un bărbat îndrăgostit nu poate rezista prea mult la distanţă de femeia care l-a cucerit, oricât de dur ar vrea să joace cărţile. Îşi face timp pentru tine în mod regulat, în niciun caz nu işi invocă programul extra-încărcat, care îl împiedică să te scoată la un suc prea des. În plus, cu un pretendent cu intenţii serioase, nu ajungi niciodată să te întrebi zile întregi la rand de ce nu dă niciun semn de viaţă. Asta pentru că un tip care îşi doreşte o relaţie pe termen lung te sună, îţi trimite mesaje şi îşi organizează programul în aşa fel încât să nu treacă

două zile fără să-ţi vadă chipul frumos. 2. Îţi respectă limitele fizice Lăsând ipocrizia la o parte, sexul este o parte foarte importantă într-o relaţie şi este normal să şi-l dorească, dacă se simte atras de tine. Diferenţa între a urmări doar o aventură şi a-ţi câştiga inima pentru multă vreme în viitor stă în atitudinea lui. Când un bărbat este cu adevărat interesat de tine, ca potenţială iubită oficială, va respecta întocmai limitele pe care le impui. Cu alte cuvinte, avansurile lui fizice avansează direct proporţional cu disponibilitatea ta de a le primi. Nu te presează, nu ţi le impune şi nu pare concentrat strict pe acest aspect. 3. Vrea să ştie cât mai multe despre tine Dacă te vrea doar pentru el, până şi la altar, este firesc să încerce să te cunoască foarte bine. Aşadar, va fi curios nu doar asupra muzicii pe care o asculţi, ci te va întreba despre familia ta, copilărie, preocupări zilnice, metode preferate de petrecere a timpului liber sau convingerile tale despre ce înseamnă o relaţie armonioasă. Vrea să ştie unde te vezi în viitor şi se va arăta fascinat de orice detaliu aparent banal pe care i-l comunici, precum ora la care te-ai trezit sau emisiunea TV pe care ai urmarit-o înainte să te vezi cu el. 4. Este întotdeauna punctual Dacă te place în cel mai profund mod cu putinţă, se va pregăti pentru întâlnirea voastră cu 3 ore înainte să vă vedeţi şi va fi la locul stabilit cu cel puţin 5 minute mai devreme. Chiar dacă întârzie un sfert de oră, te sună şi îţi explică ce îl reţine, apoi îşi cere scuze. Acesta este modul lui de a se manifesta când îi pasă ce crezi despre el si ce impresie îţi lasă de fiecare dată când vă vedeţi. 5. Nu îşi ascunde identitatea Dacă ar vrea doar sex, probabil că nu ai şti nici măcar numele lui familie. Când îţi povesteşte cu lux de amănunt despre viaţa lui, îţi spune care îi este programul zilnic şi nu te întrebi ce o fi făcut în ultimele două zile, are intenţii serioase. 6. Te prezintă cunoscuţilor Testul suprem al intenţiilor sale este dorinţa lui de a-ţi face cunostinţă cu prietenii şi familia lui. În acest caz, nu ai motive să te îndoieşti de seriozitatea gândurilor lui cu tine.

Saptamana Luminata

Mareste imaginea. Saptamana care urmeaza praznicului Invierii Domnului este numita Saptamana Luminata. In vechime, Botezul era savarsit in noaptea de Pasti. Cei botezati erau numiti "luminati" si purtau haine albe in toata saptamana de dupa Pasti. Sunt persoane care afirma ca de la purtarea hainelor albe, aceasta saptamana a primit numele de Saptamana Luminata. Daca privim mai adanc, putem marturisi ca in aceasta perioada toate s-au umplut de lumina sfanta a Invierii Domnului. Sa ne amintim ca in noaptea Sfintelor Pasti, se sting in biserica toate luminile. Numai candela de pe Sfanta Masa din Sfantul Altar ramane aprinsa. Spatiul intunecos este chipul mortii si al iadului in care a coborat Hristos cu sufletul Sau. Candela aprinsa de pe Sfanta Masa este sufletul viu si indumnezeit al Mantuitorului coborat la iad. Preotul adreseaza chemarea "Veniti sa primiti lumina!" tuturor, nu doar anumitor persoane. Pe toti ne cheama sa facem trecerea de la intunericul mortii, la lumina vietii vesnice. Iar aceasta trecere este exprimata prin aprinderea tuturor lumanarilor de la o singura lumanare. De aceea Biserica vesteste de Sfintele Pasti: "Acum toate s-au umplut de lumina: cerul si pamantul si cele de sub pamant". Iata de ce Biserica numeste aceasta saptamana ca fiind Saptamana Luminata. Ea ne cheama sa purtam in noi lumina Invierii lui Hristos si in aceasta lumina sa ne imbratisam unul pe altul si sa zicem fratilor si celor ce ne urasc pe noi. Randuieli speciale in Saptamana Luminata In Saptamana Luminata, zilele de miercuri si vineri sunt zile cu "harti". Biserica ne ofera dezlegare la mancarurile de dulce datorita Invierii Domnului. Conform Tipicului Sfantului Sava, miercurea si vinerea, in perioada cuprinsa intre Invierea Domnului si Duminica Tuturor Sfintilor (prima dupa Rusalii), avem "dezlegare la peste". De la Invierea Domnului si pana la Rusalii, nu se fac metanii, ci doar inchinaciuni. Incepand din Duminica Sfintelor Pasti si pana la Inaltarea Domnului, la Liturghie se canta Axionul Pastilor: "Ingerul a strigat …", iar credinciosii se saluta cu cuvintele: "Hristos a inviat!” si raspund: "Adevarat a inviat!" In Saptamana Luminata nu se citeste Psaltirea. In aceasta saptamana nu se fac parastase pentru cei trecuti la cele vesnice. Amintim ca incepand cu praznicul Intrarii Domnului in Ierusalim, Biserica nu mai face slujbe speciale pentru cei adormiti. Aceste slujbe sunt reluate dupa Duminica Tomii. Acest lucru nu inseamna ca ei sunt dati uitarii. Sa nu pierdem din vedere ca Biserica ii pomeneste pe acestia in cadrul oricarei Sfinte Liturghii. Chiar si in Saptamana Patimirilor cei adormiti sunt pomeniti in cadrul Sfintei Liturghii din Joia cea Mare, apoi de praznicul Invierii si la orice Sfanta Liturghie de dupa Sfintele Pasti. Dupa binecuvantarea de inceput de la Vecernie si Utrenie, se canta troparul "Hristos a inviat

din morti..." (de trei ori) si stihurile Pastilor. In vremea rostirii stihurilor, preotul cadeste cele patru laturi ale Sfintei Mese si intreg Sfantul Altar. Slujbele de inmormantare din Saptamana Luminata sunt oficiate dupa o randuiala speciala. Slujba inmormantarii este inlocuita de slujba Invierii. Asadar si cantarile acestei slujbe vorbesc de biruinta Vietii asupra mortii. Marti, in Saptamana Luminata, au loc uscarea si sfaramarea Sfantului Agnet, sfintit in cadrul Liturghiei Sfantului Vasile din Sfanta si Marea Joi, din Saptamana Patimilor. Amintim ca in Joia Mare, in cadrul Proscomidiei, pe langa Sfantul Agnet, care se foloseste la Sfanta Liturghie din ziua respectiva, se mai scoate inca un Agnet, care se sfinteste impreuna cu celalalt, fara sa se rosteasca de doua ori rugaciunile epiclezei si fara sa se binecuvanteze fiecare separat. Al doilea Agnet este uscat si sfaramat dupa o randuiala speciala. Dupa ce este sfaramat, este asezat intr-un chivot pe Sfanta Masa din Altar. Acest Agnet este folosit de-a lungul intregului an pentru impartasirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserica din motive bine intemeiate. In vinerea din Saptamana Luminata, de Izvorul Tamaduirii, se obisnuieste ca dupa otpustul Sfintei Liturghii sa se savarseasca slujba sfintirii celei mici a apei. Hristos a Inviat! Adrian Cocosila

Maica Domnului, primul martor al Invierii

Mareste imaginea. Unul dintre cele mai evidente detalii, pe care le observam atunci cand citim pericopele evanghelice ce ne descriu evenimentele legate de Invierea Domnului, este faptul ca Maica Domnului nu apare nicaieri amintita in mod expres. Nu exista o referire clara, care sa ne precizeze, "fara drept de apel”, legatura dintre persoana sa si Invierea Domnului. Evenimentele sunt relatate in asa maniera de catre cei patru evanghelisti, incat daca am ramane doar la textul Sfintei Scripturi, fara a apela la Traditia Bisericii, am fi tentati sa

credem ca Maica Domnului s-ar fi numarat printre ultimele persoane care au aflat despre Inviere. De ce tocmai Maica Domnului, despre care stim ca S-a aflat langa Hristos atunci cand Acesta era rastignit, ca a ajutat la pogorarea Sa de pe Cruce si punerea in mormant (dupa cum ne adevereste si iconografia), pare a fi trecuta cu vederea, pare a se gasi intr-un plan secund, in ceea ce priveste aflarea vestii despre Invierea Fiului si chiar in privinta unei posibile intalniri cu Hristos Inviat? De ce este accentuat rolul femeilor mironosite si, in special, al Mariei Magdalena, in tot acest context, stiut fiind faptul ca acestea sunt cunoscute indeobste ca primii martori ai Invierii? Sunt intrebari la care ne raspunde Traditia Bisericii pe temeiul Sfintei Scripturi. Singurele izvoare ale relatarii Invierii Domnului sunt Evangheliile canonice, declarate autentice prin hotaririle autorizate ale Bisericii, sinoade si Parinti bisericesti. Ele relateaza Invierea Domnului nu istorisind misterul insusi al invierii, care n-a fost surprins de nimeni, ea ramanand o minune insesizabila, ci numai probele Invierii Domnului si anume: aflarea mormantului gol, unde fusese inmormantat Domnul Hristos, de catre femeile mironosite si Sfantul Apostol Petru si Ioan - aratarea Domnului Hristos acelorasi femei mironosite, Apostolilor si unor ucenici in diferite randuri pana la Inaltarea Sa la cer, cu care se incheie seria aratarilor. Toate aceste fapte de dupa Inviere, precum si incercarile iudeilor de a falsifica adevarul istoric, al evenimentului Invierii sunt expuse de evanghelisti nesistematic, nefixand cronologic faptele si privind aceleasi fenomene din diferite unghiuri, dand impresia unor contradictii intre ele. Insa, in pofida acestor aspecte, inca de timpuriu, Traditia Bisericii a marturisit ca Domnul Hristos Inviat S-a aratat mai intai Mamei Sale, Sfanta Fecioara Maria. In ceasul cand celelalte femei mironosite Il cautau pe Iisus printre morti, ea il vazuse deja viu si slavit. Evangheliile semnaleaza indeosebi ceilalti martori ai Invierii deoarece marturia unei mame in favoarea fiului ei ar fi parut in ochii celor mai multi drept indoielnica si, prin urmare, nedemna de crezare.

Atat scrierile Parintilor primelor veacuri, cat si unele scrieri apocrife, o amintesc pe Maica Domnului chiar in centrul evenimentelor legate de Invierea Domnului. Printre Parintii si Scriitorii Bisericesti ii amintim pe: Origen (arata ca aceasta traditie exista deja in secolul al IIlea), Tatian ( afirma ca Maica Domnului L-a vazut pe Hristos inviat chiar in ziua Invierii), Sfantul Chiril al Ierusalimului, Sfantul Ioan Gura de Aur si Sfantul Grigorie de Nyssa ( o identifica pe Maica Domnului ca una dintre femeile aflate in centrul evenimentelor de dupa Inviere). Aceasta traditie a devenit insa mai evidenta dupa secolul al IX-lea. Prima sursa cunoscuta in acest sens este o omilie a Mitropolitului Gheorghe al Nicomidiei in care acesta vorbeste despre prezenta Fecioarei la Mormantul Domnului. Mai mult, acesta arata ca Maica Domnului a fost prezenta la Mormant in ziua Invierii, chiar inaintea sosirii celorlalte femei, ea fiind primul martor al Invierii Domnului. Traditia este dezvoltata apoi in "Viata Maicii Domnului", scrisa de Sfantul Simeon Metafrastul: "Dupa infasurarea cu giulgiu, ungerea cu smirna si dupa ingroparea frumoasa, dupa ce Iosif si Nicodim s-au retras, numai Maica a ramas singura la mormant, contemplandu-l si asteptand neadormita, spre deosebire de celelalte Marii – femeile mironosite, care faceau drum dus-intors intre mormant si ucenicii ascunsi de frica iudeilor. [...] Sezand necontenit, cu afectiune materna aprinsa, stand treaza cu duh fierbinte, Maica Domnului a vazut toate exact asa cum au fost, marile minuni care au insotit Invierea: cutremurul, pogorarea dintr-o data a ingerului, rostogolirea pietrei, amortirea strajerilor si trezirea lor din nou, oarecum si intoarcerea unora dintre ei in cetate. Nu s-a lepadat catusi de putin de mormant pana ce n-a vazut de viata purtatoarea Inviere. Ea este martora cea dintai vazatoare a stralucirii Fiului."

Aceasta traditie este confirmata si explicata in chip magistral si de catre Sfantul Grigorie Palama intr-o omilie a sa la Duminica Femeilor Mironosite. Acesta, analizand cu minutiozitate textul Sfintei Scripturi, si luminat de Duhul Sfant, sfarseste prin a conchide ca, nu Maria Magdalena este primul om care L-a vazut pe Hristos inviat, desi evangheliile asa lasa sa se inteleaga ("Si inviind dimineata, in ziua cea dintai a saptamanii, El S-a aratat intai Mariei Magdalena..." [Marcu 16, 9]. ), ci Maica Domnului: "cea dintai dintre toti oamenii care a primit vestea cea buna a invierii Domnului - asa cum se cuvenea si era drept - a fost Nascatoarea de Dumnezeu iar ea a primit vestea chiar de la Domnul; Ea a fost cea care, inaintea tuturor, a stiut ca El inviase, cea care s-a bucurat de cuvantul Sau dumnezeiesc si nu doar ca L-a vazut cu ochii si L-a auzit cu urechile, dar tot ea a fost cea dintai si singura care Ia atins cu mainile ei picioarele neprihanite, desi evanghelistii nu spun in chip limpede toate acestea, nevrand ca tocmai Mama sa fie adusa drept martora, spre a nu da prilej de banuiala celor necredinciosi.” Sfantul Grigorie ne spune ca "dupa ce Maria cea pururea Fecioara a venit cea dintai la mormant si ea cea dintai a primit vestea invierii Lui, multe au fost cele care au venit (celelalte femei mironosite) si au vazut piatra rostogolita, i-au auzit pe ingeri si, intorcandu-se dupa ce privisera si ascultasera, s-au despartit. [...] Mironositele erau multe, iar ele nu au venit la mormant o singura data, ci in doua sau trei randuri, mai multe impreuna, nu aceleasi de fiecare data, insa toate de dimineata. Asadar, n-au venit toate la acelasi ceas: doar Maria Magdalena, singura dintre celelalte, a revenit si a ramas mai mult. Deci fiecare dintre evanghelisti, spunand ca n-au venit impreuna decat o singura data, trece sub tacere celelalte veniri. Dar pentru mine, care am pus laolalta spusele tuturor evanghelistilor, dupa cum v-am aratat la inceput, Maica Domnului este aceea care a venit mai intai dintre toate la mormantul Fiului si Dumnezeului ei, luand-o inaintea Mariei Magdalena." Atunci cand Evanghelistul Matei, spune: "... au venit Maria Magdalena si cealalta Marie ca sa vada mormantul. Si iata, s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, coborand din cer si venind, a pravalit piatra si sedea deasupra ei. Si infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada. Si de frica lui s-au cutremurat cei ce pazeau si s-au facut ca morti" [Matei 28, 1-4]”, Sfantul Grigorie arata ca, de fapt, "cealalta Marie” este Maica Domnului care revine, de aceasta data impreuna cu Maria Magdalena, la mormant.

Mai mult, Sfantul Grigorie arata ca ingerul vestitor era insasi Arhanghelul Gavriil: "de indata ce a vazut-o pe Maica lui Dumnezeu grabind catre mormant - el, care odinioara ii graise: "Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu" [Luca 1, 30] -, se grabeste [la randu-i] sa coboare si in acea zi, ca sa-i graiasca din nou aceleasi cuvinte celei de-a pururea Fecioare, vestindu-i invierea din morti a Celui Nascut din ea fara de samanta, sa ridice piatra si sa arate mormantul gol si giulgiul, intarind astfel, pentru ea, vestea cea buna. Caci sta scris: "Iar ingerul, raspunzand a zis femeilor: Nu va temeti, caci stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati. Nu este aici, caci S-a sculat, precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut" [Matei 28, 5-6]. " De altfel, Traditia pastreaza prin imnografie acest moment al comunicarii vestii despre Invierea Fiului ei: "Ingerul a strigat celei pline de har curata Fecioara bucura-te: ca Fiul Tau a inviat a treia zi din mormant".

Si traditia iconografica a Bisericii ne arata ca, "cealalta Marie”, amintita in Evanghelia dupa Matei este insasi Maica Domnului, in scena "Femeile mironositele la mormantul gol", unde, de obicei, doua femei sunt infatisate impreuna ca fiind primele martore ale Invierii lui Hristos. Femeia in rosu, culoarea traditionala a vesmantului Maicii Domnului, este Fecioara Maria. Cea mai veche reprezentare de acest fel este o miniatura ce infatiseaza Rastignirea si Invierea din Codexul Rabula (Syria si Palestina, datat 586-587). In multe reprezentari ulterioare Maica Domnului apare ca avand numele scris langa aureola precum si cele trei stele specifice (ce arata intreita feciorie) reprezentate pe frunte si pe umeri. Cu timpul, aveau sa apara si devieri de la aceasta reprezentare, Maica Domnului fiind inlocuita cu una din celelalte femei mironosite ce purtau numele Maria. Amintim faptul ca, din punct de vedere teologic, asa cum spune si Parintele Staniloae, Invierea a inceput in iad. De pe Cruce Hristos se pogoara intru cele mai de jos ale adancului si li se arata protoparintilor Adam si Eva, pe care-i ridica impreuna cu cei asemenea incatusati. Asadar, marturisim ca ei sunt primii martori ai Invierii din randul celor trecuti la cele vesnice, in timp ce Maica Domnului, asa cum ne arata aceasta traditie a Bisericii, ar fi primul martor din randul oamenilor. Radu Alexandru

Cele mai mari frici ale primului an de parinte si cum sa le depasesti

Printează Vizualizări: 2442 01/04/2013 - Sfatul Parintilor 4 Sa fii parinte si nu e tocmai usoar, iar asta o auzi si in stanga si in dreapta. Pana cand nu esti pus in fata faptului implinit, de multe ori crezi ca ceilalti exagereaza. Insa cand ajungi cu

bebelusul acasa, iti dai seama cat de multe temeni pot interveni in primul an de viata al copilului. Iata-le pe cele mai mari dintre ele, explicate de specialistii Parents.com.

1. Sa iesi cu copilul din casa De ce? Te temi sa nu-l expui la germeni care il pot imbolnavi De ce sa nu te mai temi? Daca cel mic stranuta sau te gandesti sa-l duci intr-un mediu aglomerat, ar fi mai bine sa nu il scoti din casa. Insa trebuie sa te gandesti ca bebelusul are nevoie de aer curat, iar tu ai nevoie de schimbarea mediului pentru a-ti revigora starea de spirit. In plus, bebelusii se dezvolta mai bine atunci cand primesc mai multi stimuli. PUBLICITATE Sfatul medicului: Nu duce copilul in medii aglomerate mai devreme de 3 luni, in special in timpul iernii sau cand este sezon de gripa si raceli. Atunci cand te duci in vizita sau primesti musafiri, asigura-te ca toti cei care intra in cu bebelusul sunt sanatosi si s-au spalat temeinic pe maini. Daca prin preajma sunt copii mai mici (frati/surori, rude de alt grad sau prieteni), explica-le ca un bebelus trebuie, deocamdata, doar privit si nu atins.

2. Sa pui bebelusul pe burta De ce? Te temi ca nu-i va placea si va incepe sa planga. De ce sa nu te mai temi? Bebelusii petrec cea mai mare parte a timpului pe spate, deci va fi “o gura de aer” sa stea si intr-o alta pozitie. Sfatul medicului: Un bebelus trebuie sa petreaca aproximativ 20 de minute pe zi si pe burta pentru a-si dezvolta muschii gatului, spatelui si pentru a se putea misca, rostogoli sau sta in fund. In plus, statul pe burta relaxeaza si ceafa bebelusului si astfel nu va mai aparea plagiocefalia (aplatizarea capului bebelusului). Daca bebelusului tau nu-i place sa stea pe burtica, ai grija sa il asezi in aceasta pozitie mai des, pe perioade mai scurte de timp. Pentru a face timpul petrecut pe burtica fascinant, asaza-I in jur jucarii colorate si alaturate-i-te in aceeasi pozitie. Daca tot nu-i place, incearca o pozitie de pilates: asaza-te pe spate si pune copilul pe burtica, pe burtica ta. Enjoy!

3. Sa faci zgomot in timpul somnului De ce? Pentru ca este impamantenita fraza “Ssst! Trezesti copilul!”. De ce sa nu te mai temi? Sa mergi pe varfuri prin casa, sa nu vorbesti, sa nu faci zgomot te impiedica sa petreci cateva momente linistite doar pentru tine si vei acumula si mai multe frustrari. Zgomotele obisnuite nu trezesc bebelusii din somn pentru ca ei sunt obisnuite cu ele inca din perioada intrauterina. Sfatul medicului: Nu trebuie sa dai drumul boxelor la maxim, insa nici sa fie liniste ca la biblioteca. Daca ai un copil care se trezeste la cel mai mic zgomotel sau daca locuiesti aproape de strada, apeleaza la zgomotele albe (aspiratorul, apa de la robinet, ventilatorul). Read more: http://sfatulparintilor.ro/bebelusi/ingrijire-bebelusi/crestere-copii-parinti-copiiprimul-an-bebelusi-bebelusi-1-an/#ixzz2SaptYDpS

4. Sa pui copilul jos cand plange De ce? Pentru ca nu vrei sa-I lasi senzatia ca este “abandonat” De ce sa nu te mai temi? Se poate forma un cerc vicios. Leganatul, purtatul in brate sunt foarte relaxante pentru bebelus pentru ca primeste toata atentia parintilor. Insa, prea mult legat si prea mult tinut in brate pot crea dependenta. Ce inseamna prea mult sau prea putin depinde de fiecare copil in parte. Parintele trebuie doar sa urmareasca ce fel de copil are si, incet, incet, sa descopere impreuna calea de mijloc. Sfatul medicului: Plansul face parte din viata de bebelus. Tine-ti copilul in brate, alinta-l, insa nu e nicio catastrofa daca il lasi apoi in patut pentru a-ti mai face din treburi. Atentie, insa, daca plansul este continuu, ai putea verifica si alte cauze precum disconfortul creat de anume probleme medicale: reflux gastroesofagian, intoleranta la lactoza, colici. Daca suspectezi oricare dintre aceste probleme, vorbeste cu medicul pediatru.

PUBLICITATE

5. Sa lasi tatal sa se ocupe de copil De ce? Pentru ca nu ai suficienta incredere ca totul va fi bine. De ce sa nu te mai temi? Daca stai tot timpul langa copil, s-ar putea ca nimeni altcineva sa nul mai poata linisti atunci cand este agitat, in lipsa ta. Va manca cu tine, va dormi cu tine si numai tu il vei putea calma. Lucru mai greu daca tu esti plecata la birou, de exemplu.

Sfatul medicului: Si tatal copilului trebuie sa petreaca timp cu micutul lui. Chiar conteaza daca scutecul este pus bine sau nu? Mai mult, s-ar putea sa descoperi ca in unele activitati cu copilul este chiar mai priceput decat tine.

6. Sa dai copilului si san, si biberon De ce? Pentru ca bebelusul se va obisnui cu biberonul si nu va mai dori la san. De ce sa nu te mai temi? Este perfect daca poti alapta de la inceput si pana cand copilul se intarca. Insa, daca te intorci mai devreme la serviciu sau trebuie sa te duci in alta parte, n-ar trebui sa-ti faci griji cu biberonul. Sfatul medicului: Atat timp cat ai alaptat fara probleme cel putin in primele 4 saptamani, copilul nu va fi deloc confuz in alegeri. Va sti sa se intoarca la sanul tau, imediat ce-l gaseste si nu-l va da pentru o tetita de biberon. Pentru asta, insa, va trebui sa-I dea altcineva biberonul, iar tu sa nu fi pe langa copil, ca sa te vada. Read more: http://sfatulparintilor.ro/bebelusi/ingrijire-bebelusi/crestere-copii-parinti-copiiprimul-an-bebelusi-bebelusi-1-an/#ixzz2Saq2g0xu

Viata langa socri, gineri si nurori

Mareste imaginea. In familie ne nastem, in familie crestem, in familie devenim crestini, in familie suntem iubiti si in familie invatam sa iubim. La un moment dat insa, mai devreme sau mai tarziu, in viata fiecaruia survine o schimbare radicala de ritm: casatoria. Cand o noua familie ia nastere, cand omul lasa pe tatal sau si pe mama sa si se lipeste de femeia lui, fiind amandoi un trup (Matei 19, 5), vechea familie trece "pe locul doi", fara insa a uita de aceasta, ori a o suprima. In vremea noastra, din nenumarate motive, multe familii tinere sunt nevoite sa locuiasca impreuna cu una dintre vechile familii. Acest lucru ridica insa multe ispite, mai ales acolo unde fiecare nu cauta sa isi vada pacatele, crescand in smerenie si dragoste, ci cauta sa isi intemeieze complexele si nemultumirile pe seama celuilalt. Tanara familie aduna la un loc doi oameni din familii diferite, deci implicit doua educatii diferite si doua tipuri de comportament diferite. Puterea exemplului ramane insa covarsitoare: copilul va face intotdeauna ceea ce va vedea ca fac parintii sai, iar nu ceea ce i se va spune.

Astfel, intr-o masura mai mare sau mai mica, noua familie va fi intotdeauna "oglinda" celei vechi. Acei "sapte ani de acasa" sunt vitali pentru o viata de familie sanatoasa. Viata langa socri, gineri si nurori Toate suferintele si conflictele dintre familiile care locuiesc in aceeasi casa vin din gresita intelege a libertatii, a proprietatii si a ascultarii: libertatea este tradusa adesea prin "fac ce vreau, sunt liber"; egoismul imparte proprietatea comuna in parti individuale, ingradite de "legi" bine stabilite; ascultarea este aspru refuzata, ea fiind numita "lipsa de personalitate". Este imposibil ca in cazul locuirii in comun a mai multor familii sa nu iasa la iveala pana si cele mai ascunse patimi ale fiecaruia: mandria, lipsa de comunicare, egoismul, parerea de sine, proasta educatie, etc. Oricat ar tacea unul sau altul, daca nu se cauta a se duce o autentica viata intru Hristos, mai devreme sau mai tarziu, patimile fiecaruia vor iesi la iveala, provocand mari pierderi. Omul care are o prea buna parere despre sine se va vedea mai presus decat toti, nesuferind a fi invatat de nimeni. Neascultand de nimeni, unul ca acesta doreste insa ca toata lumea sa asculte de el. Mandria se arata surpatoarea a oricarei impreuna-vietuiri, fiecare cautand sa conduca pe ceilalti. Majoritatea reactiilor negative dintr-o familie sunt deci roadele unor patimi ascunse, precum: antipatia, dispretul, invidia, concurenta, gelozia si ura. De fiecare data insa, in mintea celui in cauza, o reactie negativa este rezultatul "firesc" al faptelor celuilalt, iar in nici un caz rezultatul unor suferinte ascunse, complexe ori prejudecati. Smerenia se cere din partea fiecaruia, insa cu atat mai mult din partea celor mai mici. Unii socri nu pot accepta ideea de a nu fi stapani la ei acasa, ceea ce pare oarecum firesc, dar ei gresesc in momentul in care nu-l considera pe noul venit in familie (ginere sau nora) ca si pe propriul lor copil. Prin urmare, libertatea si putere pe care o are in familie propriul copil se cade a o primi in egala masura si cel nou venit. Nu cred ca este gresit ca parintii si socrii sa vina cu sfaturi si indemnuri, ca unii ce au macar o experienta de ani de zile a vietii sociale si familiale, daca nu si una crestineasca. Insa, in pofida oricarei experiente si a oricator sfaturi, decizia trebuie sa ramana intotdeauna a celui ce urmeaza sa faca lucrul respectiv. Deci, atata timp cat cei in varsta (parinti si socri) ii sfatuiesc pe cei tineri (copii, gineri si nurori), fara insa a-i forta sau obliga la ceva anume, ei trebuiesc pretuiti, respectati si iubiti. Intr-o masura mai mica sau mai mare, sentimentul proprietatii este o nevoie sufleteasca a fiecaruia dintre noi. Afara de cateva exceptii firesti, proprietatea se cade insa a fi una comuna, iar nu individuala, caci in comuniune sta pacea, iar in individualitate stau patimile. Referinduse oarecum la acest lucru, Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca "al meu" si "al tau" sunt cuvinte diavolesti, pe cand "al nostru" este cuvant crestinesc. "Al nostru" exprima relatia de comuniune, de iubire si de armonie dintre oameni, pe cand "al meu" exlude iubirea si intelegerea, "celalalt" fiind desconsiderat si trecut in plan secund. Copiii, ginerii si nurorile deopotriva sunt fii ai parintilor. Fiii sunt datori parintilor si socrilor cu ascultare, dupa cum Hristos a ascultat de Tatal cel ceresc, dar si parintii si socrii sunt datori fata de fii cu iubirea cu care Tatal cel ceresc L-a iubit pe Fiul Sau. Aceasta ascultare (a fiilor)

si aceasta iubire (a parintilor) nu este posibila insa decat acolo unde exista sinceritate si adevar. Acolo unde un membru al familiei (copil sau parinte) ascunde ceva, acolo se naste neincrederea si banuiala, apar reprosurile si certurile, iar daca lucrul acesta se repeta constant, apare ura si violenta. Se stie ca, de fiecare data, este mai usor sa previi un conflict, decat sa-l vindeci. Uneori insa, conflictele par a fi inevitabile. Cu toate acestea, trebuie ca fiecare (indiferent de varsta si pozitie) sa aiba forta de a-si recunoaste greselile, de a-si cere reciproc iertare si de a nu mai repeta greselile din pricina carora s-a ajuns la conflict. Daca nu se procedeaza asa, diavolul va tensiona din ce in ce mai mult spiritele, mania si ura vor deveni de neimblanzit, iar separarea familiilor va fi invevitabila. Acolo unde exista comunicare, dragoste reciproca si adevar, totul este mai usor, mai ales intro vreme in care situatia materiala a multor familii este parca mai grea ca oricand. Munca in comun este mai usoara, veniturile sunt mai rodnice, iar necazurile pot fi mangaiate mai usor. Deci, cand nu exista nici o varianta ca tanara familie sa poata sa locuiasca singura, este intelept a se cauta aspectele pozitive ale acestei stari de fapt. Desi rugaciunea si smerenia sunt solutia oricarei neintelegeri, comunicarea se arata si ea, de multe ori, drept un izvor de liniste si mangaiere. Educatii diferite, gandiri diferite, deci si vederi diferite asupra lucrurilor. Datorita acestui lucru, in orice decizie comuna se cade sa fie aleasa varianta cea mai bine argumentata. Nu trebuie ca, din mandrie, cineva sa nu se lase convins spre a face ca celalalt, indiferent de argumentarea aceluia si de pierderile pe care le-ar avea alegerea sa. Tonul vocii este un detaliu preferat adesea de diavol, intre membrii familiei, caci "diavolul se ascunde in detalii". Astfel, acolo unde te astepti mai putin, el lucreaza in ascuns si isi planuieste atacul. Daca macar unul din doi va vorbi cald si temperat, celalalt se va controla si el. Daca insa unul ridica vocea sau foloseste un ton lipsit de dragoste sau de respect, sunt sanse aproape sigure ca celalalt sa preia si el acelasi duh. Alaturi de rugaciune si smerenie, comunicarea dintre membrii familiilor naste si ea pacea si linistea. Astfel, sfatuirea trebuie sa fie reciproca: precum nu se cade ca socrii sa faca ceva fara de stirea ginerilor si a nurorilor, tot asa nu se cade ca ginerii si nurorile sa faca ceva fara sfatuirea socrilor. Sfatuirea nu are nimic in comun cu obligarea sau atingerea libertatii, ci sfatuirea este unealta a omului intelept si smerit. Sfantul Apostol Pavel a dat leacurile cele de folos fiecaruia dupa a lui trebuinta, atat copiilor, cat si parintilor, inru Domnul, precum citim: "Copii, ascultati pe parintii vostri in Domnul, ca aceasta este cu dreptate. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, care este porunca cea dintai, cu fagaduinta: Ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamant. Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului" (Efeseni 6, 1-4). Mantuitorul ne-a spus: "Daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, care este in ceruri. Ca unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor" (Matei 18, 19-20). Prin urmare, daca parintii, socrii, copiii, ginerii si nurorile s-ar aduna "in numele lui Hristos", oare nu ar salaslui acolo Mantuitorul Insusi, cu toata pacea, linistea si bunaintelegere?!

Este groaznic de greu a trai in comun, daca nu chiar imposibil, atunci cand dragostea, comunicarea si adevarul sunt cautate doar de catre unii dintre cei in cauza (copii sau parinti). Daca socrii sau generii/nurorile nu au si nu vor sa aibe o atitudine crestina, nu cred ca este nici un pacat a cauta despartirea de acestia. Astfel, consider ca numai despartirea de Dumnezeu si impiedicarea de a-I sluji Lui poate sa fie pricina reala de despartire a celor doua familiilor, precum citim: "Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa. Si dusmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine" (Matei 10, 34-37). Referindu-se la cuvintele Mantuitorului, Sfantul Nicolae Velimirovici spune: "Asa a grait Domnul. A se citi: Nu am venit sa impac adevarul cu minciuna, intelepciunea si prostia, binele si raul, dreptatea si silnicia, bestialitatea si omenia, inocenta si desfranarea, pe Dumnezeu si pe mamona: ci am adus sabie, ca sa tai si sa le despart, incat sa nu se amestece. Cu ce sa le desparti, Doamne? Cu sabia adevarului. Ca acesta intelegere este dreapta se vede si din ce spune Hristos in continuarea cuvantului initial: ca am venit sa despart pe om de tatal sau, si pe fiica de mama sa, si pe nora de soacra sa. Caci daca fiul merge dupa Hristos, iar tatal ramane in intunericul minciunii, sabia adevarului lui Hristos ii va desparti. Adevarul este mai vrednic de iubit decat tatal. Si daca fiica merge dupa Hristos, iar mama ramane indaratnica in tagaduirea lui Hristos, ce unire poate fi acolo? Oare nu este Hristos mai dulce decat mama? la fel si nora cu soacra ei." Comunicarea si rugaciunea pot izbavi din orice situatie Lucrurile bune cu anevoie se dobandesc, iar ostenelile trebuie sa fie macar in parte pe masura darurilor dorite. Rugaciunea si comunicarea pot salva orice familie din conflictele interne si externe ale acesteia. Este deci absolut necesar curajul fiecaruia de a comunica liber, sincer si cu o voce pozitiva. De cele mai multe ori insa, este de datoria socrilor, ca unii care sunt mai in varsta, a interveni primii cu intelepciune si cu tact in a deschide dialogul. Adesea, omul se plange ca, desi vorbeste celui de langa el, acela nu intelege nimic. Parintele Rafail Noica, referindu-se la ispitele ce pot aparea in familie, din pricina neintelegerilor, spune: "Trebuie sa apelam la rugaciune, cerand Domnului: Doamne, daca eu nu pot sa spun in urechile lui (sau ale ei) lucrurile astea, spune-i Tu inimii sale, schimba-i, indulceste-i aceasta inima, ca nu vrem sa calcam porunca Ta, certandu-ne intre noi sau despartindu-ne." Teodor Danalache

Socrii iti fac si tie viata un cosmar? Aţi ajuns la concluzia că mutatul cu chirie nu este deloc avantajos, aşa că v-aţi decis să locuiţi cu ai lui. Mişcarea este una inteligentă din punct de vedere financiar. Din restul punctelor de vedere însă, aveţi câteva obstacole de trecut. Iată ce spun studiile! Femeile care locuiesc cu soţul şi cu un set de părinţi, în special cu socrii, sunt de trei ori mai

predispuse să facă infarct, spre deosebire de femeile care locuiesc doar cu soţul. Studiul este unul deosebit de amplu, analizând 91 000 de femei şi bărbaţi, pe o perioadă de 10 ani. În cazul bărbaţilor nu s-a remarcat o creştere a riscului de a face infarct din cauza locuitului cu părinţii ori socrii şi soţia. Aşadar, locuitul împreună cu socrii este o sursă permanentă de stres. Totuşi, poţi face mai agreabilă existenţa alături de socrii, dacă urmezi paşii următori: Pasul 1. Concentrează-te doar asupra aspectelor pozitive ale locuitului cu socrii Roxana îşi aduce aminte de vremea în care locuia cu socrii, o perioadă scurtă de timp, ce-i drept. "Probabil unde ştiam că nu voi sta mult cu ai lui, m-am bucurat numai de aspectele pozive şi n-am dat prea multă importanţă impedimentelor. Ajunsesem să ne uităm toţi patru la filme şi să mâncăm împreună seara. Acum locuiesc doar cu iubitul meu şi imi lipsesc mesele calde făcute de socrii, atunci când mă întorc de la muncă. Oricât de ciudat ar părea, imi lipsesc şi momentele petrecute împreună deoarece sunt nişte oameni extraordinari. Împreună cu Adi mergem şi-i vizităm ori de câte ori putem", povesteşte Roxana experienţa ei cu socrii. Aşadar, fără o atitudine optimistă, orientată doar asupra părţii pline a paharului, nu vei găsi foarte agreabil locuitul cu socrii. Iată câteva argumente pro, menite să-ţi dea acel imbold de care ai nevoie: Pe lângă mesele calde, poţi avea parte şi de alte "servicii" oferite, care îţi vor mai lua din grijile de pe umeri. S-a demonstrat că locuitul cu socrii le determină şi pe femei şi pe bărbaţi să rărească considerabil fumatul şi consumul de alcool. Poate că jena de a fuma de faţă cu ai lui te va impulsiona să renunţi în sfârşit la acest viciu. Dacă locuiţi cu socrii şi aveţi copii, ei îşi vor oferi sprijinul în educarea şi creşterea lor. Nu zic să laşi responsabilităţile importante pe umerii lor, dar, în sfârşit, vă veţi putea lua un concediu numai voi doi. Mai mult, stresul jonglării între viaţa de familie şi serviciu se va mai diminua. Un alt aspect pozitiv este faptul că puteţi avea grijă de socrii, dacă aceştia au o stare de sănătate precară. În acest fel vă veţi asigura că-şi iau medicamentele, fără să faceţi un drum în plus până la ei. Puţin ajutor din partea voastră le va însenina anii bătrâneţii. Desigur, pentru a face locuitul cu socrii o experienţă agreabilă nu e nevoie doar să vă concentraţi asupra aspectelor pozitive, mai ales dacă aveţi de-a face cu nişte socrii mai dificili. Pasul 2. Stabiliţi regulile de convieţuire şi, mai ales, limitele Înainte să despachetaţi, stabiliţi împreună cu socrii regulile casei în cazul fiecăruia. Poate că socrii vor ca tu să faci cumpăraturi în weekend sau să vă spălaţi singuri vasele de bucătărie, ori lenjeria de pat. Iar voi doi veţi dori cu siguranţă o uşă cu încuietoare şi un singur set de chei, al vostru. Ar fi bine să-i avertizaţi să ciocănească întodeauna atunci când dau nas în nas cu o uşă închisă, chiar dacă e vorba de uşa de la intrare.

Totodată, discutaţi de la bun început toate aranjamentele financiare, pentru a nu exista ulterioare divergenţe. E necesar să stabiliţi toate aceste reguli ce ţin de cotidian, pentru a nu trece printr-o situaţia atât de penibilă şi delicată încât să vă bântuie pe tot parcursul şederii voastre acolo. Pe de altă parte, stabilirea acestor reguli vă va scuti de ulterioare discuţii în contradictoriu despre cât de des duc ei gunoiul. Totuşi, înarmaţi-vă cu multă răbdare, căci veţi da şi peste situaţii neprevăzute în care noi şi noi reguli de convieţuire se vor stabili. Pasul 3. Nu lăsaţi părinţii să vă afecteze intimitatea Marele dezavataj al locuitului cu socrii este că nu mai aveţi parte de aşa multă intimitate. De aceea aveţi nevoie atât de stâpânire de sine cât şi de putere de improvizaţie. Cum puteţi improviza? Organizaţi activităţi în afara casei doar pentru socrii, în funcţie de preferinţele lor. În cazul în care aveţi copii, bunicii vor fii încântaţi să iasă cu nepoţeii lor în parc. Totodată puteţi pleca voi doi undeva împreună şi, dacă e cazul, puteţi lăsa copiii acasă cu bunicii. În rest, învăţaţi să vă domoliţi reacţiile sonore în dormitor sau daţi volumul televizorului mai tare şi pretindeţi că sunteţi captivaţi de un documentar. Muzica dată la maxim, eventual pe repeat, este un indiciu destul de clar al faptului că nu dansaţi… Pasul 4. Învaţă cum să abordezi şi să soluţionezi conflictele Cel mai important este să înveţi când e cazul să insişti sau să cedezi şi ce conflicte merită dezbătute ori evitate. Regula de aur, pentru a nu te pune rău cu socrii, este ca niciodată să nu intervii într-o discuţie aprinsă între ei şi fiul lor. În schimb, dacă tu ai un conflict cu socrii, partenerul tău este indicat să medieze el situaţia, de vreme ce el este numitorul comun. La fel ca şi în cazul părinţilor tăi, realizează faptul că unele diferenţe de generaţie îşi vor spune cuvântul. Învaţă să suporţi cu stoicism, dar să te şi aperi cu fermitate în faţa criticilor primite de la socrii. Acum că locuieşti cu socrii, aceştia vor simţi imboldul de a interveni cu "sfaturi părinteşti", popular denumite "critici" şi în cazul tău. De la felul în care te porţi cu fiul lor sau în care vă educaţi copiii, până la orele târzii pe care le petreci la serviciu, toate vor fi avizate de socrii. În astfel de situaţii păstrează-ţi calmul, dar fii directă în exprimare: fără ofense verbale, dar şi fără ocoliri şi dulcegării. Pasul 5. Scapă de jenă şi ruşine Alex mărturiseşte că îi este deosebit de jenă în prezenţa părinţilor iubitei sale, dar „se sacrifică” pentru a fii în preajma ei cât mai mult timp, având în vedere că amândoi au programe încărcate la locul de muncă.

"Nu se pune problema să ies din dormitorul nostru şi să merg până la frigider să-mi iau ceva de mâncare. Abia aştept momentul în care vom locui doar noi doi şi voi putea să umblu lejer prin toată casa", suspină el. Pentru ca tu sau partenerul tău să nu treceţi prin astfel de neplăceri, cel cu ai cărui părinţi locuiţi ar trebui să poarte în prealabil o discuţie cu părinţii lui. El poate să-şi roage părinţii, fără ştirea partenerului, să-i spună acestuia câteva cuvinte de încurajare, pentru a-i mai tempera timiditatea.

Cum eviti conflictul cu socrii? Amelia, 5 Aprilie 2012 Locuitul sub acelasi acoperis cu socrii poate duce la schimbari majore si la conflicte.

La ING, poti sa umbli la economii oricand, fara sa pierzi dobanda. Locuitul sub acelasi acoperis cu socrii poate duce la schimbari majore si la conflicte. In ziua de azi este foarte dificil sa cumperi o casa si tocmai de aceea multe cupluri tinere aleg sa locuiasca cu parintii unuia din ei. Cuplurile inaintate in varsta se confrunta cu situatia in care parintii necesita ingrijiri din cauza batranetii si atunci ii iau in grija lor.. Ce este de facut in aceasta situatie pentru a atenua starea de tensiune si pentru a evita neintelegerile?

De unde apar conflictele?

Citeste si: • • •

Probleme in paradis? Motivul pentru care Jennifer Aniston a amanat nunta! O cunoscuta cantareata a ramas cu sanii descoperiti Justin Bieber, probleme de sanatate. A lesinat pe scena!

Nu a spus nimeni ca locuitul sub acelasi acoperis cu parintii este usor. Un cuplu are nevoie de intimitate, de timp armonios unul cu altul etc.., iar multe din deciziile sau placerile celor doi vor fi diferite fata de cele ale socrilor. Locuitul cu parintii poate avea o multime de beneficii: se poate profita de experienta lor de viata atunci cand trebuie luata o decizie, se poate cere ajutorul cand e nevoie si, uneori, se poate cere sprijinul lor financiar. Pe de alta parte, intr-o astfel de situatie, neintelegerile marunte isi vor avea locul mereu in relatia cu socrii. Subiecte precum ingrijirea casei, a copiilor, gestionarea banilor, petrecerea timpului liber etc., vor fi la ordinea zilei. Situatiile devin mai complicate atunci cand parintii devin gelosi pe partenerul de viata al copilului lor. In cazul fetelor, parintii pot sa vada in barbatul cu care sunt casatorite o persoana lenesa, care nu e in stare sa repare clanta de la usa, care nu are casa, masina etc. si despre care se intreaba constant ce a vazut ea la el.

Cum eviti conflictul cu socrii? Amelia, 5 Aprilie 2012 Locuitul sub acelasi acoperis cu socrii poate duce la schimbari majore si la conflicte.

Burse in Italia - eni. Master de management de mediu si de siguranta in industria Petrol&Gaze In cazul baietilor, mamele se vor simti puse pe locul al doilea si isi vor compara nora constant cu propriile persoane. Cine poate sa fie la fel de buna pentru baiatul ei ca si ea? Situatii conflictuale de acest gen sunt multe, dar este important sa stim sa le controlam si sa le atenuam.

Iata 10 sfaturi care pot fi de folos:

Stabileste cateva reguli Inainte de a lasa socrii sa locuiasca cu voi este important sa stabilesti cu partenerul de viata cateva reguli care sa va faca viata putin mai usoara. Aceste reguli pot stabili cine are grija de casa si cand, care sunt indatoririle fiecaruia, ce responsabilitati ii revine fiecaruia etc. Aceste reguli sunt necesare pentru a face locuitul cu altcineva, indiferent ca sunt parinti, rude etc., mai confortabila.

Nu te certa cu partenerul tau in fata parintilor lui Niciodata nu ii face reprosuri partenerului tau de viata in fata parintilor lui. Acestia nu te vor putea percepe decat ca pe dusmanul lui/ei care ii face viata dificila. Atunci cand aveti ceva de discutat, faceti-o in privat. Plus ca nimanui nu ii place sa auda pe cineva strain cum vorbeste urat despre copilului sau, nici macar atunci cand acesta a gresit. In ritmul acesta, conflictul cu partenerul de viata ii va implica si pe parintii lui.

Pasteaza-ti calmul si poarta-te frumos Oricine se simte bine atunci cand cineva se poarta frumos cu el si il respecta. Mai ales persoanele in varsta. Incearca sa le respecti obiceiurile, rutinele si intimitatile si arata-le ca ii respecti. Vorbeste-le mereu frumos si dacate superi pe ei, incearca sa iti recapeti calmul si sa te gandesti la o modalitate diplomatica prin care sa le spui ceea ce te deranjeaza. Poate atunci cand iti va trece supararea, nici nu ii vei mai acorda importanta.

Tine-te departe de conflictele in familie Desi faci parte din familia lui/a ei, nu e bine sa te amesteci in conflictele dintre ei, nici macar atunci cand ai intentii bune. Poate ti s-a intamplat sa observi ca oamenii se pot supara foarte tare pe membrii familiei lor, dar sentimentele negative dispar atunci cand aud ca altcineva ii judeca, chiar si atunci cand au dreptate. Toata frustrarile si supararile lui/ei se vor indrepta spre tine si va ajunge sa te vada ca pe un inamic. Sărbători cu socrii – ghid de supravieţuire 22 decembrie 2012, 18:05 citesc mai tarziu pdf print article Articol Comentarii 0 de Ilinca Tănăsescu Devino fan +1 (1 voturi) citeste totul despre: sarbatori socrii parteneri supravietuire 6 share 0 inShare Aboneaza-te la newsletter Abonare Crăciunul petrecut alături de părinţii partenerului de viaţă poate fi o sursă de stres FOTO: Shutterstock Apropierea soţului de socri ajută la bunul mers al căsniciei, în timp ce nurorile nu apreciază ca părinţii lui să se bage în treburile mai tinerei familii, arată studiile. Astfel, Sărbătorile devin o cauză suplimentară de stres şi de tensiune. Ştiri pe aceeaşi temă Snowkitingul, ultima fiţă în materie de sport extrem Negocieri Ponta-Antonescu: „Neam întâlnit pentru a netezi unele asper... Mechel încearcă să dreagă busuiocul la sfârşit de an. Ruşii au anunţat... Publicitate Proiecte Cetelem www.cetelem.ro/ In 10 min poti sa ai un credit de la Cetelem preaprobat si in cateva zile in contul tau fara sa treci pe la banca. Sărbătorile de

iarnă aduc, pe lângă bucurie, şi suficiente ocazii de dispute între membrii familiilor reunite. De cele mai multe ori, la originea „artificiilor“ se află relaţiile tensionate dintre mai tânăra familie şi socrii ambilor soţi. „Până să mă mărit, Crăciunul era cea mai aşteptată sărbătoare pentru mine. De când ne-am căsătorit şi mai ales de când s-a născut şi fetiţa noastră, soacra mea este mereu prezentă în viaţa noastră cu o opinie. Şi, dacă în restul anului o ţinem la distanţă, de Sărbători nu putem să nu-i vizităm, deşi zilele respective sunt un lung şir de critici şi opinii despre cum ar trebui să ne creştem copilul“, spune Cristina Marin (32 de ani), din Bucureşti. Problema Cristinei este confirmată de studii. Astfel, potrivit unei cercetări conduse de dr. Terri Orbuch, psiholog şi cercetător la Universitatea din Michigan (SUA), femeile sunt uşor de jignit atunci când socrii se implică în viaţa lor de cuplu. Mai mult, chiar şi apropierea soţiilor de părinţii partenerului reprezintă o problemă. Astfel, există şanse cu 20% mai mari ca o femeie să divorţeze dacă se înţelege bine cu socrii. Teoria lui Orbuch susţine că, paradoxal, cele două direcţii sunt strâns legate una de cealaltă, deoarece, acolo unde există simpatie, există şi multă implicare, care, deseori, duce la certuri între soţi. Pe de altă parte însă, acelaşi studiu arată că mariajele în care bărbaţii sunt apropiaţi de socri sunt cu 20% mai durabile şi este mai puţin probabil ca soţii să divorţeze. Până să mă mărit, Crăciunul era cea mai aşteptată sărbătoare pentru mine. De când ne-am căsătorit şi mai ales de când s-a născut şi fetiţa noastră, soacra mea este mereu prezentă în viaţa noastră cu o opinie. Şi, dacă în restul anului o ţinem la distanţă, de Sărbători nu putem să nu-i vizităm, deşi zilele respective sunt un lung şir de critici şi opinii despre cum ar trebui să ne creştem copilul. Cristina Marin Dublă perspectivă „Relaţiile sunt în general mai importante pentru femei, iar cele cu socrii sunt cele mai stresante pentru acestea. De asemenea, atunci când relaţiile sunt foarte apropiate, mai ales în căsniciile tinere, pot împiedica de multe ori formarea unei legături strânse cu soţul. Ele iau personal ceea ce spun socrii, interpretează totul ca intervenţie nejustificată din partea lor şi limitele devin neclare în acest moment. De aceea, este important pentru tinerii căsătoriţi să-şi stabilească foarte clar limitele emoţionale“, explică Terri Orbuch. Pe de altă parte însă, femeile interpretează relaţia apropiată a soţilor cu părinţii ei ca fiind o extensie a iubirii pe care i-o poartă, prin urmare, căsnicia este mai solidă. „Lucian s-a înţeles mereu bine cu părinţii mei, mi-au organizat chiar şi petreceri-surpriză împreună, el le face des cumpărăturile, are răbdare cu ei şi asta contează foarte mult pentru mine, deoarece eu am avut mereu o relaţie foarte apropiată cu ai mei“, spune Cristina Popa (38 de ani), din Bucureşti. Psihologul Terri Orbuch are însă o altă explicaţie pentru faptul că relaţia bărbaţilor cu socrii este mult mai simplă decât cea a nevestelor. „Dacă ea are discuţii frustrante cu socrii, însă el nu are nicio problemă cu părinţii ei, iată motivul: identitatea bărbatului ca tată şi ca soţ este de multe ori secundară celei de persoană care asigură ul, aduce banul în casă cu alte cuvinte. Prin urmare, el nu ia personal ceea ce spun sau fac socrii“, mai spune specialistul american. Cum să nu ajungi să-ţi urăşti socrii Experţii susţin că nu este greu să găseşti o cale de mijloc în relaţia cu socrii, încât nici unul dintre cei implicaţi să nu sufere. Un prim pas ar fi găsirea unui lucru în comun. Fie că este vorba despre pasiunea pentru fotbal, pentru bucătărie sau orice altceva, un subiect comun de discuţie, dar care să nu provoace dispute este un bun punct de plecare pentru o relaţie sănătoasă cu socrii. Al doilea pas ar fi ca soţii să se abţină de la a-şi critica soţii. Chiar şi când partenerii îşi critică propriii părinţi, nu este bine ca celălalt să pice în capcană şi să contribuie la acumularea de tensiuni, fie doar din spirit de solidaritate. Iulia (35 de ani) şi Andrei Anton (36 de ani), din Bucureşti, sunt căsătoriţi de şapte ani şi au doi copii. „Când s-a născut Mara, am adus-o pe soacră-mea să aibă grijă de cea mică, să o ajute pe Iulia. Ajutorul dat era completat de sugestiile binevoitoare ale mamei Iuliei, nu întodeauna pe placul soţiei mele. Într-o seară, Iulia a izbucnit şi mi-a spus că nu o mai ă pe maică-sa. Atunci am deschis şi eu gura şi m-am plâns că ocupă mereu baia când ştie că trebuie să plec la serviciu, că face mâncare la care ştie că sunt alergic şi cine mai ştie ce. Mare greşeală! Iulia sa certat cu mama ei, a trimis-o acasă, însă asta nu a durat decât vreo două săptămâni.

Măcinată de păreri de rău, soţia mi se lamenta seară de seară că n-ar fi trebuit să fie atât de aspră. S-au împăcat,însă, deşi nici nu mai ştie de ce s-a supărat pe maică-sa, ţine minte perfect plângerile mele şi, evident, îmi reproşează cât de puţin tolerant sunt şi cât de puţin ţin la maică-sa“, povesteşte Andrei. Manifestarea aprecierii este la fel de importantă în relaţia cu socrii. Un gest, cât de mic, este recomandat să fie remarcat, chiar dacă este foarte posibil ca socrii respectivi să aibă şi multe păcate. De asemenea, nu este foarte complicat să depui un minimum de efort pentru a-i face o bucurie soacrei sau socrului. Cum să faci faţă petrecerii cu soacra Fie că ajungi gazda petrecerii de Crăciun sau doar ajuţi la bunul mers al lucrurilor, este greu să treci de această zi fără a da nas în nas cu socrii. Ce ai de făcut astfel încât să treci testul cu brio şi partenerul să te preţuiască şi mai mult? Sunt doar câteva ponturi uşor de implementat. 1. Păstrează o linie simplă pentru meniul de sărbătoare. Deşi ai de multe ori tendinţa de a găti mâncăruri extravagante sau măcar mai sofisticate decât de obicei, este mai bine să nu exagerezi, ca să nu fi supus criticilor. Ideal ar fi să păstrezi meniul secret, ca să eviţi şi sugestiile nedorite. 2. Nu concura cu soacra. Dacă ea este un maestru al sosurilor sau al fripturilor, nu încerca să găteşti ceva şi mai bun. Mai degrabă, o rogi pe soacră să aducă ceva ce ştii că este delicios, acest lucru făcând-o să se simtă utilă şi apreciată. „Mama lui Mihai face o salată boeuf excepţională. Deşi şi a mea iese la fel de bună, prefer ca, de Crăciun, să o aducă ea la masă. Se simte apreciată, utilă şi convinsă că, fără ea, masa de Crăciun nu ar fi la fel de bogată. Mihai e fericit, ea la fel, iar eu scutesc două-trei ore petrecute în plus în bucătărie“, spune Andreea Pascu (29 de ani), din Bucureşti. 3. Ascunde alcoolul, cel puţin până după cină. Nimic nu încinge spiritele mai iute decât alcoolul, iar acest lucru probabil că l-a simţit cam toată lumea pe propria piele. Evitând consumul de alcool, de fapt sunt evitate certurile şi neînţelegerile care pot duce la supărări tot anul. 4. Rezervă-ţi timp pentru socrii. Nu este recomandat să petreci toată ziua în bucătărie, deşi nu-ţi displace deloc ideea, mai ales că aşa i-ai putea evita puţin pe socri. Însă nu este deloc recomandat, din mai multe puncte de vedere. Ar putea crede că-i eviţi, că nu eşti suficient de rapid în bucătărie sau cine ştie ce altă minunăţie. Şi, până la urmă, e petrecerea ta şi ar trebui să te bucuri de ea. 5. Trimite-le o scrisoare de mulţumire. O gazdă perfectă ştie că, după eveniment, trebuie să arate graţie şi bunătare. Prin urmare trimite o felicitare în care îţi exprimi mulţumirea. Aminteşte-le de momentele cel mai plăcute şi scrie-le câteva vorbe bune. Sunt de nepreţuit! Relaţia norăsoacră, la extreme Un studiu publicat recent în presa britanică arată că relaţia dintre noră şi soacră poate fi fie apropiată, de prietenie, fie marcată de gelozie şi critici. Terri Apter, psiholog şi cercetător la Universitatea din Cambridge, Marea Britanie, a descoperit că două treimi dintre nurori consideră că mama soţului se face vinovată de gelozie nejustificată. De asemenea, aproape jumătate dintre femeile care au participat la studiu arată că relaţia este „ostilă“ sau „dificilă“. În plus, 55% din reprezentantele sexului frumos consideră că soacrele contribuie la întreţinerea unei relaţii tensionate, neconfortabile şi dificile. De asemenea, 60% din soacre s-au plâns că se simt exluse din viaţa fiului lor de către nurori. Citeste mai mult: adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/sarbatori-socrii-ghid-supravietuire1_50d436fc596d720091214736/index.html Mayra.ro Timp liber Jurnalul Utilizatorului Casa noastra, cu parintii, cu socri sau in chirie/rate?

Casa noastra, cu parintii, cu socri sau in chirie/rate?

Jurnalul Utilizatorului

Fie ca este vorba de proaspat casatoriti sau pur si simplu parteneri de relatie, cand este vorba despre locuinta, sunt sigura ca partenerii isi doresc sa locuiasca singuri insa acest lucru nu este mereu posibil. E normal ca partenerii sa isi doreasca un loc doar pentru ei, un loc in care sa aiba parte de intimitate si de spatiu, o casa a lor, fara sa se fereasca de ochii altcuiva, cum ar fi socrii. Aceasta dorinta este prezenta in viata de cuplu a fiecaruia insa nu toti au posibilitatea de a si-o indeplini. Daca va aflati in aceasta situatie sunt sigura ca va intrebati la ce alternativa sa apelati: sa locuiti cu parintii/socrii sau sa apelati la chirie? Din punctul meu de vedere ultima varinta este cea mai adecvata. Indiferent de relatia pe care o aveti cu parintii sau socrii, ca va intelegi bine cu ei sau nu, cel mai bine e sa va construiti propria viata si sa fiti independenti de ei. Chiar daca va e mai comod sa stati cu parintii decat sa platiti o chirie, credeti-ma ca din punct de vedere sentimental si mintal va va fi mai bine la casa voastra.

Casa noastra, cu parintii/socrii De obicei barbatii sunt cei ce isi aduc prietenele/sotiile sa locuiasca cu ei, la parinti, insa sunt si exceptii. Consider ca un barbat se acomodeaza mai usor cu o astfel de situtie, insa voi, fetelor, sunt sigura ca v-ati dori spatiul vostru, unde sa nu trebuiasca sa va feriti de ochii nimanui, sa faceti ordine cand va “sugereaza” cineva ci cand aveti timp, sau sa asteptati momente de intimidate pentru a povesti ceva cu sotul sau prietenul pentru ca in timpul zilei si “peretii au urechi”. Nu numai discutiile va vor fi limitate ci si fiecare gest sau privire, pentru ca o relatie nu poate fi la fel atunci cand stiti ca langa voi sau in camera de alaturi sunt cei ce v-au crescut, cei ce va vor considera mereu un copil. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu consider ca prezenta parintilor/socrilor in viata voastra este o tregedie, insa din momentul in care v-ati hotarat sa formati o familie cu cel care va este alaturi, cred ca e mai bine sa locuiti singuri, sa va cunoasteti cat mai bine si sa vedeti cum e el 24 de ore din 24, nu sa fiti atente sau influentate de ce spune mama, tata sau soacra.

Casa noastra, in chirie Sunt convinsa ca la inceput va va fi mai greu, mai ales pentru ca sunteti invatati ca facturile sa fie platite de parinti iar aceasta noua responsabilitate va pare enorma si greu de at, insa orice lucru facut in doi este mai usor. Daca beneficiati de sprijinul si dragostea celuilalt aceste eforturi vor fi mai usoare iar aceasta noua experienta va deveni una dulce-acrisoara. In ciuda

greutatilor peste care veti da, sunt sigura ca atat voi cat si partenerul vostru va veti simti mai maturi si mai liberi sa va exprimati dragostea intr-o casa ce stiti ca e doar a voastra.

Casa noastra, propria casa Putini tineri din ziua de azi au posibilitatea de a-si cumpara/construi propria casa deoarece locurile de munca pentru tineri sunt tot mai putine si mai prost platite iar parintii nu au intotdeauna posibilitatea de a va ajuta din punct de vedere financiar, si de aceea majoritatea tinerilor casatoriti apeleaza la una din varinatele prezentatea mai sus. Daca va numarati insa printre norocosi, puteti spune ca aveti un inceput de viata usor si fara prea multe batai de cap. Indiferent de varianta pe care ati ales-o, este important sa va ganditi si sa realizati faptul ca locul in care stati nu este cel mai important, ci stilul de viata pe care urmeaza sa vi-l formati, unul independent de parinti si dependent de o noua persoana (iubitul/sotul). Pentru ca acest stil de viata sa fie unul benefic pentru amandoi va sfatuiesc sa porniti pe acest drum inarmati cu intelegere, dragoste si sinceritate. Autor: Diana Alx

Cum putem fi în relaţii bune cu socrii? Daniela *: Mama lui Mihai nu scăpa nicio ocazie să-mi arate că nu mă agreează. Însă nici lui Mihai nu-i era mai uşor când mergeam la părinţii mei. Cu nimeni nu i-am văzut să se poarte mai nepoliticos! Vizitele la părinţi au devenit un coşmar pentru amândoi. Mihai: Mama mea considera că nimeni nu era suficient de bun pentru copiii ei, aşa că i-a căutat nod în papură Danielei încă de la început. Însă la fel se purtau şi părinţii ei cu mine: întotdeauna aveau ceva să-mi reproşeze. Din păcate, după astfel de incidente, eu şi Daniela ne apăram fiecare părinţii şi ne criticam unul pe celălalt. PUSE în scenă, conflictele cu socrii pot fi comice, dar în viaţa reală nu sunt deloc amuzante. „Ani la rând, soacra mea s-a amestecat în căsnicia noastră“, spune Reena, o femeie din India. „Adesea îmi vărsam nervii pe soţul meu, deoarece cu mama lui nu îmi permiteam. Parcă tot timpul soţul meu trebuia să aleagă între a fi un soţ bun şi un fiu bun.“ De ce se amestecă unii părinţi în căsnicia copiilor? Daniela, menţionată la început, indică un motiv: „Părinţilor le este greu să accepte că o persoană tânără şi fără experienţă îşi asumă responsabilitatea de a-i purta de grijă fiului sau fiicei lor“. Dilip, soţul Reenei, arată şi alte motive: „Părinţii, care şi-au îngrijit cu iubire copilul şi au făcut sacrificii pentru el, s-ar putea simţi daţi la o parte din viaţa lui. De asemenea, ei ar putea fi sincer îngrijoraţi că fiului sau fiicei lor îi lipseşte înţelepciunea necesară pentru a avea o căsnicie fericită“. Totuşi, trebuie să recunoaştem că uneori socrii sunt invitaţi să se amestece în viaţa copiilor. Să luăm exemplul unui cuplu din Australia, Michael şi Leanne. „Leanne provine dintr-o familie foarte unită, unde fiecare îşi exprimă deschis opiniile“, spune Michael. „După ce ne-am căsătorit, ea se consulta cu tatăl ei în legătură cu deciziile pe care noi doi trebuia să le luăm. Tatăl ei ne putea da sfaturi înţelepte, dar mă durea că soţia mea apela la el în loc să discute cu mine.“

Cu siguranţă, problemele cu socrii pot crea tensiuni într-o căsnicie. Este acesta şi cazul tău? Cum te înţelegi cu părinţii partenerului conjugal? Cum se înţelege partenerul tău cu părinţii tăi? Să analizăm două probleme care s-ar putea ivi şi modul în care le-aţi putea rezolva.

PROBLEMA NR. 1: Partenerul tău pare prea ataşat de părinţii săi. „Soţia mea considera că, dacă nu locuiam lângă părinţii ei, nu le era loială“, spune Luis, din Spania. „Însă, când s-a născut fiul nostru“, adaugă el, „părinţii mei ne vizitau aproape zilnic, iar soţia mea era foarte stresată. Din cauza aceasta se iscau multe discuţii între noi“.

Principii implicate: Când descrie legătura dintre partenerii conjugali, Biblia spune că ‘bărbatul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi vor deveni o singură carne’ (Geneza 2:24). A fi „o singură carne“ înseamnă mai mult decât simpla convieţuire. Înseamnă că soţul şi soţia alcătuiesc o nouă familie, care trebuie să devină pentru ei mai importantă decât familia din care provin (1 Corinteni 11:3). Bineînţeles că atât soţul, cât şi soţia trebuie să-şi onoreze în continuare părinţii, iar adesea aceasta presupune să le acorde atenţie (Efeseni 6:2). Dar cum ar trebui să procedezi dacă modul în care se achită partenerul tău de această responsabilitate te face să te simţi ignorat sau neglijat?

Ce poţi face: Analizează situaţia în mod obiectiv! Este partenerul tău într-adevăr prea ataşat de părinţi sau relaţia pe care o ai tu cu părinţii tăi este diferită? Cum îţi este influenţată mentalitatea de mediul familial din care provii? Ar putea fi vorba de gelozie din partea ta? (Proverbele 14:30; 1 Corinteni 13:4; Galateni 5:26) Pentru a răspunde la astfel de întrebări este necesară o autoexaminare sinceră. Este foarte important să faci acest lucru! De fapt, dacă relaţiile cu socrii sunt în permanenţă un motiv de ceartă între tine şi partenerul tău, înseamnă că aveţi o problemă de cuplu, nu o problemă cu socrii. Multe probleme în căsnicie apar din cauză că nu există cuplu în care partenerii să aibă întotdeauna exact acelaşi punct de vedere. Încearcă să priveşti lucrurile din perspectiva tovarăşului tău de viaţă (Filipeni 2:4; 4:5). Un bărbat din Mexic pe nume Adrián a făcut acest lucru. El spune: „Soţia mea a crescut într-un mediu familial care a avut un efect negativ asupra ei pe plan emoţional. De aceea, eu îi ţineam la distanţă pe socrii mei, iar în cele din urmă am rupt orice legătură cu ei. Această situaţie a durat ani de zile, cauzând tensiuni în căsnicia noastră, întrucât soţia mea dorea totuşi să fie aproape de familia ei, mai ales de mama ei“. Cu timpul, Adrián a adoptat o atitudine echilibrată cu privire la socri. El spune: „Deşi ştiam că soţiei mele nu-i face bine pe plan afectiv să aibă o relaţie prea strânsă cu părinţii ei, mi-am dat seama că puteau apărea probleme şi dacă nu avea nicio legătură cu ei. De aceea, m-am străduit să restabilesc legătura cu socrii mei şi să rămân în relaţii bune cu ei“. *

SUGESTIE: Scrieţi amândoi pe câte o foaie de hârtie ce vă îngrijorează cel mai mult cu privire la socri. Aţi putea începe astfel: „Simt că . . .“. Apoi schimbaţi foile. Lucraţi ca o echipă, căutând împreună soluţii la îngrijorările voastre.

PROBLEMA NR. 2: Socrii tăi se amestecă mereu în căsnicia voastră, oferindu-vă sfaturi nesolicitate. „În primii şapte ani de căsătorie am locuit cu familia soţului meu“, spune o femeie din Kazahstan pe nume Nelya. „Se iscau mereu certuri atât cu privire la modul în care ne creşteam copiii, cât şi cu privire la felul în care găteam şi făceam curăţenie. Am discutat problema cu soţul meu şi cu soacra mea, dar situaţia nu s-a îmbunătăţit. Dimpotrivă, am avut şi mai multe certuri.“

Principii implicate: După ce te căsătoreşti, nu mai eşti sub autoritatea părinţilor. Biblia declară: „Capul oricărui bărbat este Cristos, capul femeii este bărbatul“, adică soţul ei (1 Corinteni 11:3). Totuşi, aşa cum s-a menţionat anterior, atât soţul, cât şi soţia trebuie să-şi onoreze părinţii. De fapt, în Proverbele 23:22 se spune: „Ascultă-l pe tatăl tău, din care te-ai născut, şi n-o dispreţui pe mama ta doar pentru că a îmbătrânit“. Dar ce poţi face dacă părinţii tăi sau părinţii partenerului tău trec peste autoritatea soţului şi încearcă să-şi impună punctul de vedere?

Ce poţi face: Încearcă să te pui în locul părinţilor şi să înţelegi motivul pentru care par să se amestece în viaţa voastră. „În unele cazuri, părinţii vor doar să se asigure că sunt încă importanţi pentru copiii lor“, spune Mihai, menţionat la început. Poate că nu se amestecă intenţionat. În această situaţie, aţi putea aplica următorul sfat biblic: „Continuaţi să vă aţi unii pe alţii şi, dacă cineva are vreun motiv să se plângă împotriva altuia, să vă iertaţi cu mărinimie“ (Coloseni 3:13). Dar dacă socrii se amestecă atât de mult în familia voastră, încât tu şi partenerul tău ajungeţi să vă certaţi din această cauză? Unele cupluri căsătorite au învăţat să stabilească anumite limite în relaţiile cu părinţii. Aceasta nu înseamnă că trebuie „să-i anunţi oficial“ ce aţi stabilit. * Adesea este suficient să arăţi prin acţiunile tale că partenerul ocupă primul loc în viaţa ta. De exemplu, un bărbat din Japonia pe nume Masayuki spune: „Când părinţii îşi exprimă punctul de vedere, nu le spune imediat că eşti de acord cu ei. Aminteşte-ţi că tu ai acum familia ta. Prin urmare, află mai întâi ce părere are partenerul tău despre acest sfat“. SUGESTIE: Discută concret cu partenerul tău în ce fel amestecul părinţilor în treburile voastre duce la certuri între voi. Scrieţi împreună care sunt limitele pe care le puteţi stabili şi cum le veţi respecta, străduindu-vă în acelaşi timp să vă onoraţi părinţii.

Multe dintre conflictele cu socrii pot fi aplanate dacă reuşeşti să înţelegi motivaţiile lor şi dacă nu permiţi ca aceste conflicte să stârnească neînţelegeri între tine şi partenerul tău. Iată ce mărturiseşte Daniela: „Uneori, discuţiile pe care le aveam cu soţul meu din cauza părinţilor erau destul de aprinse şi era evident că, dacă vorbeam despre imperfecţiunile lor, ne provocam multă durere unul altuia. În cele din urmă, am învăţat să nu mai folosim imperfecţiunile părinţilor ca pe o armă, ci să rezolvăm problema. Astfel, ne-am apropiat mai mult unul de celălalt“.

ÎNTREABĂ-TE: •

Ce calităţi au socrii mei?

•

Cum pot să-mi onorez părinţii fără să-mi neglijez partenerul conjugal?

Cum supravietuiesti "atacurilor" soacrei de Roxana Luca • 52 Comentarii • Print • •

Trimite pe: Twitter

Relatia nora-soacra este, in multe cazuri, una generatoare de tensiuni. Ai auzit multe mituri, bancuri, intamplari reale despre fapte petrecute intre nora si soacra. Unii spun ca trebuie sa fii prefacuta, altii ca trebuie sa stai la distanta de ambii parinti... Tu ce sa mai crezi din toate astea? Este adevarat ca aceasta relatie este, in fond, una intre doua persoane cu caractere, personalitati si preferinte diferite si, deci, se poate ca ele sa se placa sau nu. Important este ca tu sa constientizezi ca va uneste omul pe care il iubesti si sa faci totul astfel incat sa nu fie afectata relatia ta cu acesta. Iata un mini ghid, care te invata cum sa actionezi in patru situatii concrete, cele mai importante din viata ta, pentru a avea o relatie cel putin decenta cu soacra.

1. Intalnirea Chiar de la prima intalnire, iti dai seama ca nu este genul tau. Desi se comporta politicos si dragalas chiar, nu pare a-ti acorda prea multa atentie. Iti adreseaza intrebari, dar acestea suna ca un chestionar si nu se arata interesata de tine ca persoana, ci de relatia voastra. Vrea sa afle, de fapt, daca esti buna sau nu pentru fiul ei, ce faci bine, ce faci rau si, evident, sa te indrume ea. In plus, abordeaza cu fiul ei anumite subiecte care nu iti permit sa iei parte la conversatie, fiind in necunostinta de cauza. Cand vorbesti despre prima vizita cu iubitul la parintii lui, afli ca el crede ca ai facut o impresie buna. Dar tie iti este deja teama de viitoarea intalnire cu ei. Ce trebuie sa stii: Mama lui nu are nimic cu tine, ci este mai curand ingrijorata de soarta fiului ei. In al doilea rand, intelege aparitia ta in viata fiului ei, ca, de altfel, pe a oricarei femei, ca pe o excludere. Ea isi da seama ca, intr-un fel sau altul, relatia ei cu fiul se va schimba, fie din lipsa de timp, fie pentru ca si el isi schimba viziunea. Tine minte ca ei ii este total indiferent daca esti tu sau alta aleasa. Tot ce o intereseaza este soarta fiului ei si relatia dintre ei doi. Cand vii in casa ei, intri intr-o familie cu propriile legi si obiceiuri, deci este normal sa nu te simti chiar in apele tale. Incearca sa ii atragi simpatia, sa fii comunicativa, dar nu indiscreta, sa te arati respectuoasa si foarte atasata de fiul ei.

2. Pregatirile de nunta Sunteti hotarati sa va oficializati relatia si le faceti cunoscuta celor dragi decizia voastra. Unii se bucura, altii mai putin. Soacra ta pare entuziasmata si nu inceteaza sa se preocupe de

organizarea nuntii. Se intereseaza de bunul mers al lucrurilor, cere tot felul de detalii, da sfaturi si chiar se ofera sa dea si ea o mana de ajutor. O puteti refuza sau ii puteti accepta sprijinul, depinde despre ce este vorba. Exista insa si altfel de situatii: inainte chiar de a incepe voi cautarile, va propune un restaurant al carui raport calitate/pret este excelent. Asta doar in opinia ei, pentru ca voi doriti cu totul altceva. Chiar va face propuneri de decorare, iar iubitul tau nu indrazneste sa ii spuna "Nu", pentru ca, inainte de toate, ea sponsorizeaza o parte din nunta si ii face mare placere sa se ocupe de ea. Toata lumea te face sa simti ca, in ciuda ideilor tale bune, nu ai timp sa le pui in practica. Chiar daca aceasta situatie te deranjeaza, nu stii cum sa preiei controlul. Ce trebuie sa stii: Aceasta situatie dovedeste faptul ca tu nu esti perceputa de viitoarea soacra drept o persoana adulta, cu opiniile si dorintele ei. Daca viitorul tau sot se comporta ca un copil, soacra va prelua puterea, pentru ca el i-o permite. Astfel, apar conflictele intre voi doi si tu ajungi sa ii detesti mama. Fii diplomata, dar hotarata, si impune-ti punctul de vedere. Vei reusi doar implicandu-te. Stabileste anumite limite si spune "Nu". Fa tu rezervarile, da telefoane, vino prima cu propuneri si discuta totul doar cu sotul tau, atunci cand soacra ta nu este de fata. Daca reusesti ca ea sa fie simpla invitata, fara contributii prea mari la organizarea nuntii voastre, este foarte bine. Daca te ajuta financiar, tine minte ca este un cadou pentru voi, si nu o modalitate ca ea sa detina puterea.

Cum supravietuiesti "atacurilor" soacrei de Roxana Luca • 52 Comentarii • Print • •

Trimite pe: Twitter

3. Vacantele Ai asteptat de mult timp acest concediu. O parte din el il vei petrece la mare, o alta parte, la parintii tai, iar inca doua-trei zile la ai lui. Decizia este luata si nu mai poti da inapoi.

Cand ajungi la ei, totul este bine. A doua zi, iesi in oras cu sotul. Cand va intoarceti, constati ca ea a facut curat, a fost la piata si acum pregateste cina. Mergi in bucatarie cu gandul sa o ajuti, dar te opreste si iti aminteste ca trebuie sa te speli pe maini. In zilele urmatoare, observi ca iti gateste usor, face observatia ca te-ai ingrasat cu cateva kilograme si iti povesteste cum isi multumeste ea sotul, ingrijindu-l excelent. In final, te chestioneaza despre voi si ajungi sa iti doresti sa pleci cat mai repede de acolo. Ce trebuie sa stii: Daca ar avea nevoie de ajutorul tau, ti l-ar cere. Daca insa aceasta este o tactica de a ti-l solicita, nu ceda. Prefa-te ca nu pricepi, pentru ca risti ca situatia sa se repete. Gandeste lucrurile la primul grad de perceptie si profita de concediu. In ceea ce priveste sfaturile ei, nu incerca sa te impui. Daca sunt bune, urmeaza-le. Daca sunt rele, uita-le. Pentru orice exista solutii. Exprima-ti doar punctul de vedere si nu te implica afectiv. Inainte de a-i spune ceva, gandeste-te ca va veti revedea. Nu te incapatana, dar, daca este cazul, aminteste-i ca treburile voastre de cuplu nu o privesc pe ea.

4. Copiii Acum sunteti o adevarata familie. Ai nascut, iar lucrurile par sa mearga bine. Soacra iti da mereu sfaturi despre cresterea celui mic. Intr-o zi, te superi si pui capat acestei situatii, spunandu-i ca te descurci si singura. De atunci, bunica nu mai da sfaturi, nu iti mai face observatii si nici nu se ofera sa aiba ea grija de cei mici. Situatia iti convine, desi nu ar strica din cand in cand o mana de ajutor. Problema este ca afli la un moment dat de la sotul tau, sau chiar de la copii, ca soacra nu este multumita de cum ii cresti si face mereu comentarii cand nu esti de fata. Iti contesta calitatile de mama si spune ca nu ar strica sa ii inveti si cu greul. Ce trebuie sa stii: S-a suparat foarte tare, pentru ca s-a simtit data deoparte si s-a hotarat sa nu te mai ajute cu sfaturile ei. Acum, ca ea nu ti le mai da, tu faci cum crezi ca este mai bine, dar uiti ca pentru ea nu va fi niciodata suficient de bine. Problema soacrei tale - nu iti bate tu capul cu ce simte si crede ea. Tine minte ca tu nu esti o mama perfecta si nici ea o bunica ideala. Daca e cazul, exprima-ti acest gand cu voce tare.