Predica La Izvorul Tamaduirii n6p4v

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Amin. Iubiţi credincioşi, Hristos a înviat! După o slujbă atât de intensă în rugăciune, cu o Sfântă Liturghie şi cu toată minunata alcătuire a slujbei Aghiasmei, va fi greu să mai adăugăm ceva în cuvânt omenesc. Mai ales că prăznuirea de astăzi urmează unei săptămâni întregi de rodire în lumină a Bisericii, pe deplin meritat numită Săptămâna luminată. Iată, aşadar, borna de lumină care ne face trecerea dinspre Săptămâna Luminată în anul aşteptării celuilalt Paşte, al celui care, o dată trecută Învierea din anul acesta, se pregăteşte deja. Asemeni bobului de grâu aşezat sub haina de lumină şi căldură a zăpezii pentru ca în anul ce vine să izbucnească în sute de alte boabe, mărgăritare de preţ prinse-n aurul prescurilor ce vor fi ridicate pe Altare. Desigur, aţi reţinut că semnificaţia pe care dintâi o are sărbătoarea aceasta este legată de ridicarea unei biserici de către Leon cel Mare, împărat bizantin supranumit Machelie, care mai înainte de a urca pe tronul împărăţiei s-a întâlnit cu un orb care, în timp ce Leon îl conducea afară din pădure, cuprins de sete şi bând din apa unui izvor, îşi recapătă vederea. Izvorul, descoperit lui Leon de către Maica Domnului, a constituit miezul in jurul căruia s-a zidit, mai apoi rezidit de către Justinian, biserica, locaşul numit Izvor al Tămăduirii. Dar înţelesul prăznuirii este cu mult mai înalt. E drept că întotdeauna izvoarele au constituit locuri alese pentru înălţare mai ales de mănăstiri, cum oricărui sfânt îi e dat să fie ocrotitorul unei surse de apă, izvor sau pârâu, semn distinctiv al preţuirii lor minunate. Râmeţ sau Cozia, Curtea

de Arges sau Tismana (în fond, Sfântul Nicodim căuta un astfel de loc pe ape) şi câte alte mănăstiri au în temelia lor apa unui izvor! Cum Sfântul Ghelasie sau Sfântul Calinic, Sfântul Antonie de la Izvorul Vâlcii sau mulţi alţii dintre Sfinţii români, (Părintele Arsenie, de exemplu, la Sâmbăta) au un astfel de loc. Şi câte nu le-om şti! Dar aşa cum am spus, dacă acesta este motivul primar al prăznuirii, cei care aţi fost şi la Utrenie, aţi ascultat cu prisosinţă cântări adresate Maicii Domnului. Iată, să vedem începutul cântării a 6-a: „Cuvintele cântării te laudă pe tine, curată, ca pe ceea ce eşti cu adevărat izvor; că ai născut mai presus de cuvânt pe Adâncul înţelepciunii, pe Cel Ce a spânzurat norii în văzduh şi pământul pe ape”. Iar condacul, cântarea care esenţializează praznicul, spune astfel: „Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, îmi dăruieşti mie, izvorând pururea curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Ca ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să grăiesc ţie: Bucură-te, apă izbăvitoare!“Iată de unde adâncimea prăznuirii de astăzi! Din acest statut de Biserică-Izvor al Tămăduirii pe care-l împlineşte până-n veacul veacului cea care a născut pe Tămăduitorul. Părintele Heruvim Karambelas, citând pe unii din Bătrânii Athonului, spune că dacă rugăciunea către Mântuitorul e mântuitoare, îndumnezeitoare, rugăciunea spre Maica Sa, Pururea Fecioară Maria, este ducătoare la îndumnezeire, ne îndreaptă către dumnezeire. Astăzi, prăznuind Biserica şi Maica, am căpătat, o dată în plus, bucuria sorbirii din Izvorul Tămăduirilor. Nu-i boală adusă la Hristos care să nu se întoarcă vindecată, anulată, omorâtă de puterea lui Hristos, Dătătorul Tămăduirilor. Neuitând nici o clipă că „apa Fecioarei întăreşte sufletele. Să alergăm deci cei ce suntem în întunericurile patimilor la Fecioara şi să ni le curăţim!”

Frati.crestini! “Izvorul Tamaduirii” nu este altceva decât harul Domnului nostru Iisus Hristos, care se revarsa peste noi în chip deosebit în aceasta Saptamâna Luminata, prin mijlocirea Maicii Sale. El izvoraste din mormântul gol. Sarbatoarea Izvorului Tamaduirii este prin urmare o recunoastere a Bisericii Universale cu privire la rostul pe care l-a avut si pe care îl are Maica Domnului în lumea Bisericii si al oamenilor binecredinciosi. Prin Nasterea lui Hristos ca Om din Sfânta Fecioara Maria si, în mod implicit, prin Patimile, Moartea si Învierea Domnului, Stapânul cerurilor a savârsit lucruri minunate si prea slavite cu Maica Domnului. Prin calitatea ei de Nascatoare de Dumnezeu, de pururea fecioara si mai sfânta decât toti sfintii, Maica Domnului a devenit pentru întreaga lume Izvorul cel de viata primitor, care pururea roureaza daruri sfinte, fântâna tamaduirilor, care toata taria suferintelor o arata slaba si neputincioasa. În sens duhovnicesc, dar si concret, material, fizic, Maica Domnului este: vederea orbilor si dumnezeiasca curatire a celor leprosi; întarire a celor paralitici; - tamaduire a celor cancerosi si a tuturor celor la care, numai iscusinta mintii omenesti, nu le mai poate fi de nici un folos. Sa nu uitam caci Prea Sfânta Treime a încununat-o pe Sfânta Fecioara ca Regina a întregii creatii asa cum este reprezentata în iconografia Bisericii Ortodoxe. Trebuie sa profitam de puterea ei si sa avem îndrazneala fireasca de a i ne adresa ei ca unei mame adevarate; caci Maica Domnului e mama noastra din ceruri pe care fara îndoiala o putem încununa cu mizeriile noastre purificate, neavând nici pietre pretioase si nici virtuti. Fie ca Fiul Înviat si Biruitor al Maicii Preacurate, pentru rugaciunile celeia ce L-a nascut sa ne apere de ispitele si de primejdiile ce ne înconjoara pe acest paânt bogat în capcane, sa ne binecuvinteze si sa ne ierte pacatele, facându-ne parte tuturor numai de bucurii, iar noi sa-i aducem cântare, astfel: “Ceea ce reversi ape pururea vii din izvor, Curata Fecioara, nu înceta a te ruga totdeauna pentru robii tai”. AMIN.