Osho Despre Diferenta Dintre Barbati Si Femei vc1w

http://oshojoy.ro/osho-despre-diferenta-dintre-barbati-si-femei/

31.12.2013

osho-despre-diferenta-dintre-barbati-si-femei •

Întrebare: Vrei să explici, te rog, care sunt diferenţele reale dintre bărbaţi şi femei? Osho: Mişcarea psihologică este în esenţă o mişcare şovină masculină, şi în mod ciudat, a exploatat femeile mai mult decât bărbaţii. Cele mai multe dintre diferenţele între bărbaţi şi femei există din cauza a mii de ani de condiţionări. Ele nu sunt fundamentale în natură, dar sunt câteva diferenţe care le oferă o frumuseţe unică şi individualitate. Acele diferenţe pot fi numărate foarte uşor.

Mulţumim lui Ben Earwicker pentru fotografie (via: http://www.sxc.hu)

Una este că femeia este capabilă să dea viaţă; bărbatul nu. Sub acest aspect, el este inferior, şi acea inferioritate a jucat un rol important în dominaţia bărbaţilor asupra femeilor. Complexul de inferioritate funcţionează astfel: pretinde că este superior – pentru a se înşela pe sine şi pentru a înşela întreaga lume. Aşa că bărbatul, de-a lungul timpului, a distrus geniul, talentele, capacităţile femeii, pentru a dovedi că este superior – lui însuşi şi lumii. Pentru că femeia dă naştere, ea rămâne timp de nouă luni şi mai bine absolut vulnerabilă, dependentă de bărbat. Bărbaţii au exploatat asta într-un mod foarte urât. Şi aceasta este o diferenţă fiziologică; nu face nici o diferenţă. Psihologia femeii este coruptă de bărbatul care îi spune lucruri care nu sunt adevărate, făcând-o să fie sclavă bărbatului, reducând-o la un cetăţean de mâna a doua în lume. Şi motivul pentru asta a fost că el este mai puternic din punct de vedere fizic. Dar puterea fizică face parte din animalitate. Dacă asta va decide cine este superior, atunci orice animal este mai puternic decât un bărbat. Dar diferenţele reale sunt cu siguranţă acolo, şi trebuie să le căutăm în spatele mormanului de diferenţe inventate. O diferenţă pe care o văd este că femeia este mai capabilă de a iubi decât este bărbatul. Iubirea unui bărbat este mai mult sau mai puţin o necesitate fizică; iubirea unei femei nu. Este ceva mai măreţ şi mai înalt; este o experienţă spirituală. De aceea femeia este monogamă iar bărbatul este poligam. Bărbatul ar dori să aibă toate femeile din lume şi tot nu ar fi satisfăcut. Nemulţumirea sa este infinită. Femeia poate fi satisfăcută cu o singură iubire, complet împlinită, pentru că ea nu se uită la trupul bărbatului, ea priveşte la calităţile cele mai intime. Ea nu se îndrăgosteşte de un bărbat care are un corp musculos frumos, ea se îndrăgosteşte de un bărbat care are o charismă – ceva indefinibil dar uluitor de atractiv – care are un mister ce trebuie explorat. Ea vrea ca bărbatul ei să nu fie doar un bărbat, ci o aventură în descoperirea conştiinţei. Bărbatul este foarte slab, din punct de vedere al sexualităţii – el poate avea un singur orgasm.

1

Femeia este infinit superioară – ea poate avea orgasme multiple. Şi aceasta a fost una din chestiunile cele mai problematice. Orgasmul bărbatului este local, limitat la organele sale genitale. Orgasmul femeii este total, nu este limitat la organele genitale. Tot corpul ei este sexual, şi ea poate avea o experienţă orgasmică de mii de ori mai mare, mai profundă, mai bogată, mai hrănitoare decât poate avea un bărbat. Dar tragedia este că tot corpul ei trebuie să fie excitat, iar bărbatul nu este interesat de asta, nu a fost niciodată interesat de asta. El a folosit femeia ca pe o maşină de sex, doar pentru a-şi elibera propriile sale tensiuni sexuale. În câteva secunde a terminat. Şi până să termine el, femeia nici măcar nu a început. În momentul în care un bărbat a terminat de făcut dragoste, el se întoarce pe o parte şi se culcă. Actul sexual îl ajută să aibă un somn bun – mai relaxat, cu toate tensiunile eliberate în activitatea sexuală. Şi fiecare femeie a plâns şi a suspinat când a văzut asta. Ea nici măcar nu a început, ea nici măcar nu s-a mişcat. A fost folosită, şi acesta este cel mai urât lucru din viaţă: când eşti folosit ca un lucru, ca un mecanism, ca un obiect. Ea nu îl poate ierta pe bărbat pentru că a folosit-o. Pentru a o face şi pe femeie un partener orgasmic, bărbatul trebuie să înveţe preludiul, să nu se grăbească să ajungă în pat. El trebuie să facă din actul de a face dragoste o artă. Atunci ei pot avea un loc, un templu al dragostei unde sunt beţigaşe parfumate, fără lumini puternice, doar lumânări… şi el ar trebui să se apropie de femeie când este într-o dispoziţie frumoasă, bucuroasă, pe care o poate împărtăşi. Ce se întâmplă de obicei este că bărbaţii şi femeile se bat înainte să facă dragoste. Asta otrăveşte iubirea. Iubirea este ca un fel de armistiţiu, că lupta s-a terminat – cel puţin pentru seara asta. Este o mită, o înşelătorie. Un bărbat ar trebui să facă dragoste aşa cum pictează un pictor – când simte impulsul cum îi umple inima – sau aşa cum un poet compune poezii, sau un muzician cântă muzică. Corpul femeii ar trebui considerat ca un instrument muzical; aşa şi este. Când bărbatul simte bucurie, atunci sexul nu este doar o eliberare, o relaxare, un somnifer. Atunci există preludiu.

Sursa foto: http://www.sxc.hu/ El dansează cu femeia, el cântă cu femeia – cu muzică frumoasă răsunând în templul iubirii, cu plăcute beţigaşe parfumate. Ar trebui să fie ceva sacru, pentru că nu este nimic sacru în viaţa obişnuită decât dacă tu îl faci sacru. Şi aceasta va fi începutul care deschide uşa spre întreg fenomenul supraconştiinţei. Iubirea nu ar trebui să fie niciodată forţată, iubirea nu ar trebui să fie niciodată o tentativă. Nu ar trebui să fie deloc în minte – vă jucaţi, dansaţi, cântaţi, vă bucuraţi… parte din această lungă bucurie. Dacă se întâmplă, atunci este minunat. Când iubirea se întâmplă are frumuseţe. Când e făcută să se întâmple, este urâtă. Şi în timp ce faci dragoste, cu bărbatul stând deasupra femeii… e cunoscută ca poziţia misionarului. Estul a devenit conştient de această urâţenie, că bărbatul era mai greu, mai înalt şi cu muşchi mai puternici, şi el distrugea o fiinţă delicată. În Est, modul în care s-a întâmplat mereu a fost exact invers: femeia deasupra. Zdrobită sub greutatea bărbatului, femeia nu are nici un fel de mobilitate. Doar bărbatul se poate mişca, deci el ajunge la orgasm în câteva secunde iar femeia e pur şi simplu în lacrimi. Ea a fost partener dar nu a fost implicată în asta – a fost folosită. Când femeia este deasupra, are mai multă mobilitate, bărbatul are mai puţină mobilitate, şi asta va aduce orgasmele lor mai aproape unul de altul. Şi când amândoi pătrund în experienţa orgasmică, e ceva din altă lume. Este prima licărire a stării de samadhi; este prima licărire a faptului că omul nu e corpul. El uită de corp, uită de lume. Atât bărbatul cât şi femeia intră într-o nouă dimensiune pe care nu au explorat-o niciodată.

2

Femeia are capacitatea de orgasme multiple, deci bărbatul trebuie să fie cât mai lent posibil. Dar realitatea e că el se află într-o asemenea grabă în totul, încât distruge întreaga relaţie. Ar trebui să fie foarte relaxat pentru ca femeia să poată avea orgasme multiple. Orgasmul său ar trebui să vină la sfârşit, când orgasmul femeii a ajuns la apogeu. E pur şi simplu o chestiune de înţelegere. Sunt diferenţe naturale – ele nu au nimic de-a face cu condiţionarea. Sunt alte diferenţe. De exemplu, o femeie e mai centrată decât un bărbat; acest lucru începe să se întâmple chiar din burta mamei. O mamă experimentată, care a dat naştere la doi sau trei copii, îţi poate spune după câteva luni de sarcină dacă noul venit va fi fată sau băiat, pentru că băiatul începe să se agite, lovind-o în pântec, mişcându-se – el e pe drum. Dar fata rămâne absolut tăcută. Deci asta nu e o chestiune de condiţionare. Femeia e mai senină, mai tăcută, mai răbdătoare, mai capabilă de a aştepta. Poate din cauza acestor calităţi ea are mai multă rezistenţă în faţa bolilor şi trăieşte mai mult decât bărbatul. Datorită seninătăţii ei, delicateţii ei, ea poate împlini viaţa unui bărbat extraordinar de mult. Ea poate înconjura viaţa bărbatului într-o atmosferă foarte liniştitoare, confortabilă. Dar bărbatul se teme – el nu vrea să fie înconjurat de femeie, el nu vrea s-o lase să creeze o căldură confortabilă în jurul lui. El se teme pentru că în felul acesta va deveni dependent. Aşa că, timp de secole el a ţinut-o la distanţă. Şi el se teme pentru că ştie adânc în interior că femeia este mai mult decât el. Ea poate da naştere vieţii. Natura a ales-o pe ea pentru reproducere, nu pe bărbat. Funcţia bărbatului în reproducere este aproape nulă. Această inferioritate a creat cea mai mare problemă – bărbatul a început să taie aripile femeii. El a început pe toate căile s-o micşoreze, s-o condamne, pentru ca măcar să creadă că el este superior. El a tratat femeile ca pe vite – chiar mai rău. În China, timp de mii de ani, se considera că femeia nu are suflet, aşa că soţul ei o putea ucide iar legea nu se amesteca în asta – ea era posesiunea lui. Dacă vroia să-şi distrugă mobilierul, nu era ilegal. Dacă vroia să-şi distrugă femeia, nu era ilegal. Aceasta e insulta supremă – că femeia nu are suflet. Bărbatul a lipsit femeia de educaţie, de independenţă financiară. El a lipsit-o de mobilitatea socială, pentru că se teme. El ştie că ea este superioară, el ştie că este frumoasă, el ştie că a-i oferi independenţă va crea pericol. Aşa că de-a lungul secolelor, nu a existat independenţă pentru femei. Femeia mahomedană trebuie chiar să-şi ţină faţa acoperită, pentru ca nimeni, cu excepţia soţului său, să nu poată vedea frumuseţea chipului său, profunzimea ochilor ei. În hinduism, femeia trebuie să moară când soţul moare – cât de mare este gelozia! Ai posedat-o toată viaţa ta, şi chiar şi după moarte vrei s-o posezi. Îţi este teamă. Ea e frumoasă, şi când tu nu mai eşti, cine ştie? Poate că va găsi un alt partener, poate mai bun decât tine. Deci sistemul sati a predominat mii de ani – cel mai urât fenomen pe care ţi-l poţi imagina. Soţul moare. Poate că femeia este încă tânără şi în floarea tinereţii, deci ea trebuie forţată să sară în rugul funerar. Pentru a face posibil acest lucru, este făcut un aranjament special. Unt purificat era scurs în cantităţi mari peste rugul funerar. Creează atâta fum încât nu vezi ce se întâmplă.

Sursa foto: http://www.sxc.hu/

3

Aproape ca un nor negru, acoperă întreg rugul funerar. Apoi îl înconjoară – şi este atât de fierbinte încât muzicienii trebuie să stea la mare depărtate – trompete mari, tobe şi tot felul de instrumente muzicale sunt folosite sub pretextul că aceasta este o celebrare, dar ei sunt pur şi simplu obişnuiţi să acopere ţipetele femeii care este arsă de vie. Ea ar vrea să iasă afară, şi în jurul rugului funerar sunt preoţi cu torţe arzând în mâini, astfel că dacă femeia încearcă să fugă, ei o vor împinge la loc în rugul funerar. În spatele muzicienilor este un mare număr de preoţi strigând tare şi cântând mantre din anticele Vede. Toată această scenă este aranjată doar pentru a omorî o femeie şi pentru ca nimeni să nu ştie că a fost omorâtă împotriva voinţei ei. Şi toată mulţimea de afară este bucuroasă şi veselă pentru că este un mare eveniment – o femeie şi-a dovedit dragostea ei până în ultima clipă din viaţa soţului ei. Câte milioane de femei au fost arse în acest fel, pentru simplul motiv că bărbatul este gelos că după ce el nu va mai fi, ce garanţie are…? Stăpânirea britanică din India a fost cea care a oprit asta, pentru că era pur şi simplu crimă şi nimic altceva. Dar apoi, hinduşii au împiedicat văduva să se mai căsătorească. Ei au ras-o în cap – acel păr frumos făcea parte din personalitatea ei. I-au luat toate podoabele şi au spus că ea nu poate folosi nicio culoare în hainele ei, trebuia să poarte numai alb. Au încercat în toate modurile posibile s-o facă urâtă. Ea nu poate participa la nici o ceremonie… este abandonată. Chiar în propria ei casă ea nu poate intra în bucătărie, ci trebuie să stea afară. Şi nu poate cere ceea ce îi place. Orice îi este dat, rămăşiţele, ea trebuie să trăiască din ele. Ea nu poate dormi într-un pat, trebuie să stea jos pe podea. Asta e mai rău ca moartea. În felul acesta ea poate trăi cincizeci de ani, trebuie să facă toată munca domestică din gospodărie, şi trebuie să stea ascunsă de privirile oamenilor. Bărbatul este foarte egoist. De aceea spun că este şovinism masculin. Bărbatul a creat această societate şi în această societate nu există loc pentru femeie – şi ea are calităţi proprii extraordinare. De exemplu, dacă bărbatul are posibilitatea inteligenţei, femeia are posibilitatea iubirii. Nu înseamnă că ea nu poate avea inteligenţă; ea poate avea inteligenţă, trebuie doar să i se dea ocazia s-o dezvolte. Dar cu iubirea se naşte – ea are mai multă compasiune, mai multă bunătate, mai multă înţelegere. Bărbatul şi femeia sunt două corzi ale aceleiaşi harpe, dar ambele suferă, separate fiind una de alta. Şi pentru că suferă şi nu ştiu motivul, ei încep să se răzbune unul pe altul. Femeia poate fi de un imens ajutor în a crea o societate organică. Ea este diferită de bărbat, dar nu inegală. Ea este la fel de egală cu bărbatul la fel ca oricare alt bărbat. Ea are talente ale ei care sunt absolut necesare. Nu este suficient să câştigi bani, nu este suficient să devii de succes în lume; mult mai necesar este un cămin frumos, şi femeia are capacitatea de a transforma orice casă întrun cămin. Ea îl poate umple cu iubire; ea are această sensibilitate. Ea îl poate reîntineri pe bărbat, îl poate ajuta să se relaxeze. În Upanişade există o foarte ciudată binecuvântare pentru cuplurile noi. Un cuplu nou vine la înţeleptul (clarvăzătorul) din Upanişade şi acesta îşi oferă binecuvântarea sa. El spune, fetei în special: ”Sper să devii o mamă a zece copii, şi în final, soţul tău să fie al unsprezecelea copil. Şi până când nu devii o mamă pentru soţul tău, nu ai reuşit să fii o adevărată soţie.” Este foarte ciudat, dar are o viziune psihologică extraordinară în asta, pentru că asta este ceea ce descoperă psihologia modernă, că fiecare bărbat caută în femeie pe mama sa, şi fiecare femeie caută în bărbat pe tatăl său. De aceea, fiecare căsătorie este un eşec: nu poţi să îţi găseşti mama. Femeia cu care te-ai căsătorit nu a venit în casa ta pentru a fi mama ta, ea vrea să fie soţia ta, o iubită. Dar binecuvântarea Upanişadelor, veche de aproape cinci mii sau şase mii de ani, dă o viziunea asupra psihologiei moderne. O femeie, orice ar fi ea, este în esenţă o mamă. Un tată este o instituţie inventată, nu este natural. Şi în curând tatăl va deveni poate demodat. Odată ce ştiinţa geneticii se dezvoltă, un mod mai ştiinţific, mai clinic, mai igienic va fi ca taţii să doneze spermă spitalului, iar experţii medicali să aleagă sperma vie potrivită care să fie injectată în femeie. Nu orice bărbat ar trebui lăsat să fie tată. Din cauza acestei paternităţi accidentale, pământul e plin de oameni orbi, ologi, nebuni, demenţi, retardaţi… Acest lucru nu poate fi lăsat la voia întâmplării. Sperma ar fi putut veni de la altcineva; trebuie să fii generos în favoarea copiilor, pentru ca aceştia să nu fie orbi, să nu sufere toată viaţa

4

că sunt infirmi. Şi mai mult, vei putea să ceri expertului medical, tipul de copil pe care îl vrei. Sperma de bază arată toate calităţile care se vor manifesta mai târziu. Dacă vrei un om de ştiinţă, se poate vedea că această persoană va deveni unul – sau un mare poet, sau un inginer, sau un doctor, sau doar un vagabond. Deci naşterea accidentală poate dispărea şi o naştere planificată îi poate lua locul. Va lua doar ceva puţin timp pentru minţile umane stupide să se obişnuiască cu noua idee. Dar mama va rămâne indispensabilă. Au încercat experimente: le-au dat copiilor toate facilităţile, medicamente, toată hrana… toate perfecţiunile din diferite ramuri ale ştiinţei, dar în mod ciudat, copiii continuă să se micşoreze şi vor muri în trei luni. Apoi au descoperit că corpul mamei şi căldura ei este o necesitate absolută pentru ca viaţa să crească. Acea căldură în acest vast univers rece, este o necesitate absolută la început, altfel copilul se va simţi abandonat. El se va micşora şi va muri. Nu este nevoie ca bărbatul să se simtă inferior femeii. Întreaga idee apare pentru că iei bărbatul şi femeia ca două specii separate. Ei aparţin unei singure umanităţi, şi ambii au calităţi complementare. Ambii au nevoie unul de celălalt, şi doar atunci când sunt împreună sunt întregi… Viaţa ar trebui să fie luată uşor. Diferenţele nu sunt contradicţii. Ei se pot ajuta unul pe altul şi să se îmbunătăţească extraordinar de mult unul pe altul. Femeia care te iubeşte îţi poate îmbunătăţi creativitatea, te poate inspira pe culmi la care nici nu ai visat. Şi ea nu cere nimic. Ea vrea doar iubirea ta, care este dreptul ei de bază. Cele mai multe din lucrurile care îi fac pe bărbaţi şi pe femei diferiţi sunt condiţionale. Diferenţele ar trebui păstrate pentru că ele fac bărbaţii şi femeile atractivi unul faţă de celălalt, dar nu ar trebui folosite ca şi condamnare. Aş vrea ca amândoi să devină un tot organic, rămânând în acelaşi timp absolut liberi, pentru că iubirea nu creează niciodată sclavie, ea oferă libertate. Atunci putem crea o lume mai bună. Unei jumătăţi din lume i-a fost negată contribuţia sa, şi acea jumătate, femeile, a avut o capacitate imensă de a contribui faţă de lume. Ar fi făcut-o un paradis minunat. Aşa că nu cere ca ele să fie egale, să trebuiască să poarte aceleaşi haine, să trebuiască să se poarte ca bărbaţii, sau să folosească limbaj vulgar pentru că bărbatul îl foloseşte. Femeia ar trebui să caute în propriul ei suflet pentru potenţialul ei, şi ea va avea un viitor minunat. Bărbatul şi femeia nu sunt nici egali nici inegali, ei sunt unici. Şi întâlnirea a două fiinţe unice aduce ceva miraculos în existenţă. Copyright, pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center Traducere: Marius Lazăr (Sursa: text preluat, tradus şi adaptat de aici: http://www.messagefrommasters.com/Shiva-Shakti/Differences_Between_men_&_women.htm) Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parţial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului: ”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-diferenta-dintre-barbati-si-femei/”

5