Marea Mediterana 72225n

Marea Mediterana

Marea Mediterană este înconjurată de coastele Europei, Africii şi Asiei şi este divizată în două bazine adânci delimitate de creasta submarină ce leagă Italia, Sicilia, Malta şi coasta Africii. Cu 2,5 milioane de km2 şi aproximativ 3.860 km lungime, este marea cea mai mare din lume. Apele sale, care scaldă cele trei peninsule ale Europei(Iberică, Italică şi Balcanică), comunică cu Atlanticul prin intermediul strâmtorii Gibraltar, cu Marea Neagră prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele, iar cu Marea Roşie prin canalul Suez. Numele date câtorva porţiuni din bazinul de vest al Mării Mediterane sunt: Marea Balearică între Insulele Baleare şi coasta Spaniei, Marea Ligurică în partea de nord, Marea Tireniană în partea de est, Marea Ioniană în partea de est a coastelor insulei Sicilia. Bazinul de est al Mării Mediterane este de asemenea împărţit în mai multe mări, astfel: Marea Adriatică situată între coastele Italiei şi cele ale Croaţiei şi Albaniei şi Marea Egee situată în nordul insulei Creta şi delimitate la nord şi vest de coastele Greciei iar la est de coastele Turciei. Marea Egee cuprinde şi toate insulele Greciei cunoscute ca formând Arhipelagul Grecesc. Marea Mediterană este o mare care abundă în insule de la cele de dimensiuni mari cu coaste pitoreşti până la cele mici care nu sunt altceva decât nişte creste din piatră lipsite de vegetaţie. Dintre insulele mai mari ale Arhipelagului Grec putem aminti: Limnos, Lesvos, Skyros, Kios, Creta, din insulele situate în partea centrală a Mării Mediterane putem aminti: Sicilia, Sardinia şi Corsica, aparţinând Italiei şi insula Malta, în partea de vest a mării întâlnim Arhipelagul Balearelor. Relieful părţii de est a Mării Mediterane este format la est de Peninsula Asia Mică iar la nord şi vest de coastele Greciei şi Arhipelagului Grecesc. Relieful coastelor Greciei este variat. În general este muntos iar în unele regiuni muntoase sunt platouri întinse. Coasta este puternic fragmentată şi bogată în golfuri şi intrânduri. Coasta Spaniei este muntoasă, în unele părţi munţii fiind la distanţă foarte mică de coastă. Înălţimea acestora variază între 600 şi 900m. Coasta de sud de la Gibraltar la Capul Palos este mai mult înaltă şi stâncoasă iar de la capul San Antonio este joasă şi nisipoasă şi doar uneori stâncoasă. Coasta de est de la capul San Antonio până la delta râului Ebro este asemănătoare cu partea de sud, iar de la delta râului Ebro până la graniţa franco-spaniolă zonele înalte şi cele joase alternează. Coasta Siciliei în cea mai mare parte este muntoasă, muntele Etna se află pe coasta de est, iar în partea de sud a insulei este o întinsă câmpie. În partea de nord şi de vest a insulei se află grupuri de insule mai mici cu doi vulcani activi. O mare parte a Sardiniei este acoperită de dealuri şi munţi. Orientarea principală a acestora este de la nord la sud, nu la mare distanţă de coasta de est a insulei, fiind paralele. În alte regiuni ale insulei sunt întinse câmpii situate la înălţime. În partea de nord şi în mijlocul părţii de vest a insulei se află numeroase insule. Marocul, mărginit la vest de apele oceanului Atlantic, la nord de apele Mării Mediterane şi la est de Algeria are o suprafaţă în general muntoasă ce se adăposteşte între vârfuri, câmpii şi văi fertile. Înălţimea munţilor situaţi la o distanţă cuprinsă între 3 şi 10 m de coastă este de la 900 la 2000 m. Algeria, ţară situată între Maroc şi Tunisia şi mărginită la nord de apele Mării Mediterane este traversată de două ramuri ale lanţului munţilor Atlas. La nord se află ramura Tell Atlas care în unele locuri ajunge până pe malul mării iar departe în sud ramura Saharan Atlas. În partea de nord a ţării între lanţul munţilor Tell Atlas şi mare se află câmpii fertile. Partea de nord a ţării situată pe malul mării este împărţită în trei regiuni: Oran, Alger şi Constantine. Tunisia, situată în partea de sud a Mării Mediterane, între Algeria şi Libia are un relief caracterizat în partea de nord de formaţiuni

muntoase iar în partea centrală de văi largi şi fertile. În partea de nord-est incluzând şi capul Bon este o zonă de deal propice cultivării citricelor. Malta, cea mai mare dintr-un grup de insule situat în partea de sud-est a canalului dintre Sicilia şi coasta Africii, este situată pe creasta lanţului ce împarte bazinul Mării Mediterane în două. Insula este formată din calcar, nisip şi coral. Cea mai mare adâncime cunoscută în bazinul de vest este de 3,109 m în partea de vest a insulei Sardinia, iar în bazinul de est de 4.398 m în partea de vest a insulei Creta. Adâncimile cresc brusc chiar şi în apropierea coastelor astfel că la distanţe de 1-2 m faţă de insule sau coastă întâlnim adâncimi ce depăşesc 100 m. Marea Mediterana este o mare cu adancimi mari . La 100 mile sud-vest de Capul Tainaron adancimea este de 4 597 m ; in acest punct pe o distanta de 2 km diferenta de nivel este de 2 200 m, cu o panta de 410 . In dreptul Insulelor Baleare adancimea este de 3150 m , iar in Marea Tireniana de 3 730 m . Ape cu adancimi mai reduse se intalnesc doar in Golful Lion . Marea Mediterana in afara de Oceanul Atlantic mai comunica si cu Marea Neagra prin stramtorile Bosfor si Dardanele si cu Marea Rosie prin canalul Suez, favorizand navigatia si transporturile de marfuri. Mediterana are o adancime medie de 1.370 m. Salinitatea apei medie este de 3,5%. In Marea Mediterana se varsa aproximativ 69 de rauri si fluvii care anual aduc o cantitate de 283 km³ de apa si aluviuni. Dintre acestea cele mai importante sunt: Nil si Po. Transparenta Mediteranei este renumita , aceasta atingand valori pana la 50-60 m , iar culoarea marii este bleumarin deschis . Temperatura apei la suprafata atinge valoarea de +24 0 C iar de la 350 m adancime in jos o temperatura constanta de +12,7 0C (homotermie) pana la fund . Acest lucru se explica prin faptul ca Mediterana cu Oceanul Atlantic prin Str. Gibraltar , pe al carui fund se gaseste un prag situat la circa 350m .Temperatura de la suprafata Mediteranei este in general mai mare decat a Oceanului Atlantic . Dela suprafata si pana la nivelul orizontal al pragului de la Gibraltar temperatura scade in ambele parti ale lui la +12,70 C. apele care trec pragul au o temperatura de +12,7 0C , apele mai reci sunt oprite de praguri care mentin o stratificatie constanta . In Oceanul Atlantic temperatura scade pana la +2 0 C . Marea Mediterana are o salinitate mai ridicata (36-39 0/00 ) decat a Oceanului Planetar datorita evaporatiei foarte intense , 4 200 000 m3 pe an , ce nu este decat partial acoperita de aportul putin substantial al fluviilor care se varsa in cuprinsul ei (doar 1000000 m 3 anual) . De-a lungul tarmurilor sudice , singurul fluviu insemnat care se varsa in Marea Mediterana este Nilul (6 671 km) - cel mai lung din lume - ce debuseaza printr-o imensa delta , dar al carui debit este destul de modest ( 2 300m 3/s ) ocupand doar locul 23 in lume . Pe tarmurile europene ale Mediteranei se varsa doar cateva fluvii mai importante : Ebrul , Ronul , Tibrul , Padul , Marita . Enorma diferenta dintre evaporatie si debitul apelor curgatoare ce se varsa in Mediterana este completat prin aportul precipitatiilor ( mai abundente in perioada octombrie - martie ) si al apelor pe care le primeste din Oceanul Atlantic si din Marea Neagra . In Marea Mediterana exista un curent circular general in sens direct , cu directia vest-est pe coasta Africii si est-vest in partea de nord si care urmarind configuratia coastei , are diferite ramificatii si directii . Bazinul de est este mai putin agitat fiind mai larg si mai putin bantuit de furtuni , in schimb bazinul de vest care este si mai ingust si cu diferente mari de clima , pe distante mici este bantuit mai des de furtuni . Valurile din zona Sicilia , Corsica , Sardinia , Baleare precum si din zona coastei Africii de la Tunis la Capul Bon , pun navele in dificultate din cauza spatiului de manevra redus .

In Mediterana predominanta este hula de vest sau de nord-vest .Hula puternica este mult mai des intalnita in bazinul vestic decat cel estic . intre Corsica si Insulele Baleare, valurile de hula au o inaltime mai mare de 4m atingand procentajul de 10% in intervalul noiembrie-martie .

Marea Mediterana este mare adiacenta a Oceanului Atlantic, comunicand cu acesta prin stramtoarea Gibraltar si fiind totodata marea cea mai mare din lume. Suprafata Marii Mediterane este de 2,51 milioane de km² si are aproximativ 3860 km lungime. Pe coasta de nord tarile care au iesire la Marea Meditarana sunt: Turcia, Grecia, Muntenegru, Albania, Bosnia si Hertegovina, Slovenia, Croatia, Italia, Monaco, Franta, Spania. Litoralul acestor tari constiuie o atractie turistica foarte des cautata. Pe coasta estica se situeaza tarile: Israel, Liban si Siria, iar in sud Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt. Marea Mediterana in afara de Oceanul Atlantic mai comunica si cu Marea Neagra prin stramtorile Bosfor si Dardanele si cu Marea Rosie prin canalul Suez, favorizand navigatia si transporturile de marfuri. Mediterana are o adancime medie de 1.370 m. Salinitatea apei medie este de 3,5%. In Marea Mediterana se varsa aproximativ 69 de rauri si fluvii care anual aduc o cantitate de 283 km³ de apa si aluviuni. Dintre acestea cele mai importante sunt: Nil si Po. Subdiviziunile Marii Mediterane sunt: marea Adriatica, Ionica, Egee si Tireniana. Intreaga coasta are o lungime de 46.000 km si strabate 22 de tari. Din bazinul vestic al Mediteranei (890 000 km2 ) fac parte : • Marea Iberica ( 110 000 km2 ) dintre tarmurile sudice ale Spaniei , cele nordice ale Marocului si partea vestica a tarmurilor Algeriei

•

•

Marea Balearelor (70 000 km2 ) dintre insulele omonime si coastele estice ale Spaniei

•

Marea Galica ( 140 000 km2 ) ce scalda coastele sudice ale Frantei

•

Marea Ligurica ( 30 000 km2 ) dintre tarmul nord-vestic al Italiei si insula Corsica

•

Marea Tireniana ( 200 000 km2 ) dintre Corsica , Sardinia , Sicilia si insulele apusene ale Italiei Marea Sardiniei (340 000 km2) care acopera toata partea centrala a bazinului vestic

Marea Mediterana este o mare cu numeroase insule . In bazinul vestic se gasesc urmatoarele insule : Arhipelagul insulelor Baleare (5 000 km2) din apropierea tarmului estic al Spaniei , de care apartine teritorial , format din doua insule principale - Mallorca ( 3 391km 2) si Menorca (669 km2) si cateva insulite •

dimprejur • Arhipelagul insulelor Pitiuze format din insulele Ibiza si Formentera , ce apartine deasemenea Spaniei •

Insula Corsica (8 722 km2) ce apartine Frantei

•

Insula Sardinia (23 799 km2)

•

Insula Sicilia (25 426 km2) - cea mai mare insula a Mediteranei

•

Insulele Liparice (115 km2) cu vulcanii activi Stromboli si Vulcano

•

Insula Elba (221 km2)

•

Insulele Malta (246 km2) , Gozo (67 km2) si Comino (2,6 km2) ce formeaza Republica Malta

Tarmurile nordice si nord - vestice ale Mediteranei sunt puternic crestate , delimitand numeroase golfuri si peninsule , spre deosebire de cele rasaritene si sudice care sunt mult mai drepte . Astfel , de-a lungul tarmurilor Spaniei , cateva puternice promontorii : capurile Gata , Palos , Nao , Tortosa si Tarragona patrund adanc in apele marii , delimitand o serie de golfuri larg deschise : Malaga , Cartagena , Alicante , Valencia si San Jorge . Tarmurile Frantei sunt dominate spre vest de golful Lion in care se varsa fluviul Ron , iar spre rasarit de culmile Alpilor Maritimi la poalele carora se desfasoara celebra Coasta de Azur ce se continua cu Riviera Italiana pe malurile Marii Ligurice . Tarmurile sudice ale Mediteranei de vest sunt aproape rectilinii . Doar intre capul Bon si stramtoarea Gibraltar , tarmurile Africii , mai inalte si dominate de ramificatiile nordice ale Muntilor Atlas , sunt mai ospitaliere , inscriind cateva golfuri mai adanci : Tunis , Bizerta , Bone , Alger, Oran .