Limba Geografica g674n

Limba geografică - tratament homeopatic Autorcezi - Data adaugare10 Octombrie 2008 Limba geografică este o afecţiune a limbii care apare din copilărie fiind asimptomatică în general. Este caracterizată de apariţia de modificări de culoare la nivelul limbii (pete şi şanţuri care dau aspectul de hartă). Aceste zone sunt depapilate şi au evoluţie migratorie. Alimentele condimentate, acide sau prea calde pot da dureri uşoare sau senzaţie de usturime. Această afecţiune are caracter benign şi nu necesită tratament dar unele mămici se împacă mai greu cu această idee. Taraxacum (Păpădia) este un remediu homeopatic util în acest caz. Principalele simptome ale acestui remediu sunt modificările de culoare ale limbii însoţite de escoriaţii şi zone dureroase la acest nivel. Limba este acoperită de o peliculă albă dar unele zone sunt denudate şi au culoare roşie. Pacientul nu are poftă de mâncare, salivează abundent şi simte un gust amar. Taraxacum CH5 sau CH7, 3 granule dimineaţa şi seara timp de câteva luni pot ameliora aspectul limbii. Ideal este asocierea cu remediul constituţional al pacientului. La copiii foarte mici granulele se dizolvă în apă şi se beau câteva inghiţituri dimineaţa şi seara. Din pacate nu exista tratament cutativ, dartrebuie sa efectuati o curatare buna a limbii cu peria de dinti si sa folositi apa de gura. LIMBA GEOGRAFICA langue geographique / geographic tongue. Alterare genotipica, asociata frecvent cu *limba plicaturata si caracterizata prin existenta de arii depapilate la nivelul fetei dorsale a limbii. Ariile afectate sunt *circinate, netede, cu tenta roza, delimitate de un lizereu albicios usor proeminent si In evolutie continua, cu un aspect general comparabil cu eel al unei harti geografice. Limba geografică este o afecţiune constituţională cu evoluţie cronică şi constă în tulburări trofice ale mucoasei linguale. Limba georgrafică este apanajul vârstelor mici. Leziunile linguale apar, iniţial, sub forma unor insule circulare, de culoare alb cenuşie, uneori proeminente şi bine delimitate de mucoasa sănătoasă. Aceste formaţiuni se extind spre periferie, iar în centrul lor, prin descuamare rămâne o placă roşie, catifelată, care se extinde treptat. Prin extinderea în suprafaţă a descuamării papilare şi regenerarea unor papile se realizează aspectul migrator al leziunii. Acest proces de descuamare-regenerare evoluează în cicluri de 3-7 zile. În urma acestor leziuni, limba ia aspect de hartă georgrafică. Afecţiunea are o evoluţie benignă şi nu necesită tratament. Dentiţia permanentă Erupţia celei de-a doua dentiţii se anunţă o dată cu apariţia primilor molari permanenţi, în jurul vârstei de 6 ani şi se încheie între 20-25 de ani, cuprinzând 16 dinţi pentru fiecare arcadă dentară, în total 32 de dinţi.

1

Între 6 ani şi jumătate şi 12 ani, dinţii de lapte cad, de obicei în aceeaşi ordine în care au apărut, fiind înlocuiţi succesiv cu dinţii permanenţi. Ordinea apariţiei dinţilor permanenţi este următoarea: - incisivii mediani (doi superiori şi doi inferiori) apar între 6-8 ani; - incisivii laterali (doi superiori şi doi inferiori) apar între 7 şi 9 ani; - caninii (doi superiori şi doi inferiori) apar între 9 şi 13 ani; - primii premolari (doi superiori şi doi inferiori) apar între 9 şi 12 ani; - al doilea rând de premolari (doi superiori şi doi inferiori) apar între 10-14 ani; - primii molari (doi superiori şi doi inferiori), care apar în jurul vârstei de 6 ani îşi continuă erupţia până la vârsta de 8 ani; - al doilea rând de molari (doi superiori şi doi inferiori) apare între 10 şi 14 ani; - al treilea rând de molari, denumiţi şi „măselele de minte“ (doi superiori şi doi inferiori) apare între 16 şi 25 de ani, unii chiar mai târziu.

Se pot folosi următoarele plante medicinale ca: muşeţel, mentă, salvie, tătăneasă. Modul de folosire al plantelor medicinale: Mentă (Mentha piperita) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături temeinice după fiecare masă sau chiar şi în plus se clăteşte gura de mai multe ori pe zi, cu acest ceai. Muşeţel (Matricaria chamomilla) 1 linguriţă de flori se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături temeinice după fiecare masă sau chiar şi în plus se clăteşte gura de mai multe ori pe zi, cu acest ceai. Salvie (Salvia officinalis), 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături temeinice după fiecare masă sau chiar şi în plus se clăteşte gura de mai multe ori pe zi, cu acest ceai. Tătăneasă (Symphythum officinalis) 1 linguriţă de rădăcini mărunţite se pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 10 minute apoi se strecoară. Se spală de mai multe ori pe zi cavitatea bucală cu acest ceai. Se va spăla cu mare atenţie făcându-se toaleta bucală cu cea mai mare atenţie pentru a nu rămâne resturi alimentare în şanţurile din limbă şi a fermenta. Se mai poate face spălături cu apă cu sare 1 linguriţă la 1 litru de apă fiartă apoi se va spăla foarte bine. Limba Inflamata Cateodata, limba copilului capata un aspect inflamat. Inseamna ca in corpul copilului, la fel ca si la adult, ceva nu functioneaza. In termeni medicali, inflamatia limbii se 2

numeste glosita. In majoritatea cazurilor, papilele isi pierd caracteristicile anatomice, ca de exemplu culoarea rozalie si catifelarea. Papilele gustative de pe limba se maresc si devin rosii. Copilul simte un gust neplacut in gura si cei din jurul lui pot sesiza ca gurita lui miroase neplacut. El nu poate manca nimic acru, pentru ca il ustura limba. Aftele pot constitui o cauza de aparitie a glositei. Ea poate avea cauza micotica (ciuperci), poate aparea si ca urmare a unui tratament indelungat cu antibiotice sau din cauza unor traumatisme de genul arsurii termice (cand se frige cu un aliment) sau de genul muscaturilor limbii sau ranirii acesteia din cauza unor dintisori. Simptomele pot persista 10 zile. Uneori, copiii pot prezenta si o forma de limba care simuleaza glosita. Aceasta este asa-numita limba geografica, care nu este de natura infectioasa. Aceasta nu este o boala. Este vorba de regenerarea accelerata a unor portiuni ale epiteliului lingual, care nu afecteaza copilul. Limba este un organ extrem de important in buna functionare a intregului organism. Fara ea nu ne-am putea hrani ! Ca oricare alt organ intern, si limba poate fi bolnava. Este vorba despre afectiunea numita „limba geografica”, afectiune relativ frecventa, care apare la aproximativ 3% din populatie. Se intalneste mai frecvent la persoanele care sufera de psoriazis, diabet, anemii, atopii (astm, eczeme) si se exacerbeaza pe fond de stres sau dupa consumul anumitor alimente (in special branza). “Limba geografica“ reprezinta o modificare tegumentara - de structura, culoare si grosime - a limbii. I se spune limba geografica pentru ca apar leziuni, ca niste ramificatii (datorate unor depapilari), ce dau impresia existentei unei harti pe suprafata limbii. Aceasta afectiune este fie de natura inflamatorie, fie genetica, si se manifesta cel mai adesea la copii. Depapilarea apare si dispare, avand localizari diferite, putand exista si perioade in care limba are aspect normal. Leziunile devin mai dureroase atunci cand copilul mananca alimente acide sau condimentate. Printre cauzele bolii poate fi si carenta de zinc, suplimentele de zinc ajutand in aceasta situatie. De obicei, afectiunea nu-l deranjeaza pe copil, astfel ca nu necesita tratament decat in cazul in care leziunile se suprainfecteaza cu candida sau cu diverse bacterii, devenind usturatoare, inrosindu-se sau acoperindu-se cu un strat albicios. De aceea, pacientul trebuie tinut sub observatie. Pentru a diagnostica aceste posibile complicatii, este necesar un consult de specialitate. De asemenea, medicul de familie poate spune daca ii sunt asociate si alte afectiuni care sa necesite un tratament specific. In astfel de cazuri, tratarea lor determina si ameliorarea „limbii geografice”. In plus, in tratamentul afectiunii se pot face si cure periodice cu multivitamine, in special C si din grupa B. Printre remediile naturiste se numara clatirea gurii cu ceai de galbenele, ungerea limbii cu gel de aloe si consumarea extractului de obligeana la rece.

3