Ecg 695w3x

Inima si sistemul circulator Inima este motorul organismului. Este un organ cu functie de pompa. Are rolul de a prelua sangele incarcat cu oxigen si substante nutritive venit de la plaman si de a-l pompa spre toate celelalte organe prin aorta si arterele care se desprind din ea. Tot inima este cea care primeste sangele incarcat cu dioxid de carbon de la toate organele, prin sistemul venos, si il pompeaza spre plamani pentru oxigenare. Acest circuit se repeta neintrerupt pe tot parcursul vietii. Peretii inimii sunt formati in principal dintr-un muschi numit miocard, care are rolul de pompa. Alimentarea miocardului cu sange oxigenat, pentru a se putea contracta, este realizata prin 2 artere coronareartera coronara dreapta si artera coronara stanga. Acestea sunt primele ramuri care se desprind din aorta, dupa ce aceasta porneste de la inima. Aorta, cu ramurile ei, care leaga inima de celelalte organe, si venele, prin care sangele se intoarce de la organe la inima, alcatuiesc marea circulatie (circulatia sistemica). De la inima spre plamani sangele circula prin artera pulmonara si ramurile ei.De la plamani sangele se intoarce la inima prin venele pulmonare. Artera pulmonara si venele pulmonare formeaza mica circulatie (circulatia pulmonara). Cele doua circulatii functioneaza in serie, fiind conectate prin intermediul inimii. Inima este formata din 4 camere: doua atrii si doi ventriculi. Cele 2 atrii sunt etajul superior al inimii, cel care primeste sangele. Cele 2 atrii sunt separate print-un perete- septul interatrial. Atriul stang primeste sangele oxigenat de la plamani prin venele pulmonare. Atriul drept primeste sangele uzat de la celelalte organe prin venele cave. Ventriculii sunt cei care pompeaza sangele venit din atrii. Cei doi ventriculi sunt separati printr-un perete: septul interventricular Atriile comunica cu ventriculii prin doua valve, care au rolul de a permite curgerea sangelui doar intr-un singur sens: dinspre atrii spre ventriculi. Atriul stang este legat de vantriculul stang prin valva mitrala. Atriul drept este legat de ventriculul drept prin valva tricuspida. Ventriculul stang pompeaza sangele in principala artera a organismuluiaorta. Aceasta porneste de la inima, strabate toracele si abdomenul si se bifurca in doua ramuri, care merg la membrele inferioare. Pe acest traseu, din aorta pornesc numeroase ramuri: arterele coronare, arterele carotide, etc. Ventriculul drept pompeza sangele in artera pulmonara. Si intre ventriculi si cele doua artere exista doua valve care au rolul sa permita circulatia acestuia doar intrun singur sens. Ventriculul stang este legat de aorta prin valva aortica. Ventriculul drept este legat de artera pulmonara prin valva pulmonara. Sintetizand, circulatia sangelui in organism se face prin urmatorul circuit: atriu stang valva mitrala ventricul stang valva aortica aorta artere vase mici din organe ( vase capilare) vene atriu drept valva tricuspida ventricul drept valva pulmonara artera pulmonara vase capilare din plaman vene pulmonare atriu stang. HIPERTENSIUNEA ARTERIALA (HTA) Despre hipertensiunea arteriala Hipertensiunea arteriala este cea mai frecventa boala cardiovasculara. Valorile normale ale tensiunii arteriale nu trebuie sa depaseasca 140 mmHg pentru tensiunea arteriala sistolica si 85mm Hg pentru tensiunea arteriala diastolica. Aceste valori reprezinta limita superioara a normalului, dar valorile optime sunt chiar mai joase ( sub 130/80 mmHg). Clasificare La peste 95% dintre pacienti HTA este esentiala. Cu alte cuvinte este determinata genetic si nu se poate vindeca, fiind necesar tratamentul toata viata. Cand unul dintre parinti este hipertensiv, riscul copilului de a deveni la randul lui hipertensiv este de 25%, iar cand ambii parinti sunt hipertensivi, riscul este de 50%. La doar circa 5% dintre pacienti HTA este secundara unei alte boli. In aceste situatii trebuie diagnosticata si tratata boala de baza. HTA secundara apare in boli renale, endocrine, boli cardiace congenitale, etc.

Simptome Cresterea tensiunii arteriale este periculoasa pentru ca afecteaza structura si proprietatile vaselor de sange din intregul organism, cu importante consecinte negative. Cele mai importante organe afectate sunt creierul, inima si rinichii. N.B. Cresterea tensiunii arteriale peste valorile normale poate ramane mult timp asimptomatica si diagnosticul va fi pus tardiv, cand apar deja complicatiile. De aceea , tensiunea arteriala trebuie controlata periodic si tratata corespunzator, chiar in absenta simptomelor. Controlul trebuie sa fie riguros pentru intreaga populatie si mai ales la cei din familii de hipertensivi. Cele mai frecvente simptome produse de cresterea tensiunii arteriale sunt: 1. 2. 3. 4.

Durerea de cap (cefaleea) Tulburari de vedere (fosfene = stelute verzi) Tulburari de auz (acufene = tiuituri in urechi) Ameteli

HTA poate produce complicatii redutabile, invalidante pentru tot restul vietii sau mortale: 1. Accident vascular cerebral soldat cu paralizie sau deces 2. Infarct miocardic 3. Insuficienta renala Tratament Scopul tratamentului este mentinerea valorilor TA sub 140/85 mmHg chiar in absenta simptomelor, pentru a evita aparitia complicatiilor. N.B. Atat TA sistolica, cat si cea diastolica trebuie mentinute la valori normale. De exemplu daca TA este 130/90 mmHg, inseamna ca ea nu este corect tratata. Regimul igieno- dietetic si corectia factorilor de risc sunt obligatorii in tratamentul HTA: - Se reduce la minimum consumul de sare (regim hiposodat); sarea produce cresterea TA atat prin retentia de apa, cat, mai ales, prin depunerea in peretii vaselor si alterarea structurii lor. - Se corecteaza obezitatea; simpla scadere in greutate poate duce la normalizarea valorilor TA in formele usoare,fara niciun medicament. - Se interzice fumatul; se corecteaza dislipidemia; se recomanda antrenament fizic regulat. Tratamentul cu medicamente Acesta este introdus cand masurile de mai sus nu sunt suficiente pentru normalizarea valorilor TA. Exista foarte multe clase de medicamente, care reduc TA prin mecanisme diferite. Ele sunt prescrise in functie de particularitatile fiecarui pacient : varsta, boli asociate, severitatea HTA, toleranta, etc. Principalele clase de medicamente folosite in tratamentul HTA sunt: - Diureticele: nefrix, indapamid, etc. Acestea elimina excesul de sare si apa din organism. - Blocante de calciu : nifedipin, amlodipina, etc. Acestea au actiune vasodilatatoare. - Beta blocantele: metoprolol, bisoprolol,etc. Acestea au actiune complexa, atat de protectie a inimii, cat si de blocare a actiunii si secretiei unor substante care determina cresterea TA. - Inhibitorii enzimei de conversie: captopril, enalapril, perindopril. Au de asemenea actiune complexa, vasodilatatorie si de protectie cardiaca si renala. - Sartanii: valsartan, telmisartan, candesartan, etc. Au aceleasi efecte ca si inhibitorii enzimei de conversie, dar actioneaza printr-un alt mecanism, fiind in general mai bine tolerati decat inhibitorii enzimei de conversie. - Medicamente cu actiune centrala: clonidina, rilmenidina. Sunt in general medicamente de rezerva, folosite in asociere cu celelalte in formele rezistente la tratament de HTA.

CARDIOPATIA ISCHEMICA (BOALA CARDIACA CORONARIANA) Despre cardiopatia ischemica : Cardiopatia ischemica este suferinta muschiului cardiac (miocard) produsa de ingustarea (stenoza) sau blocarea (ocluzia) arterelor coronare. Miocardul este irigat de doua artere coronare artera coronara stanga si artera coronara dreapta, artere care dau mai multe ramuri. Cauze: Principala cauza de afectare coronariana este ateroscleroza Ateroscleroza consta in depunerea pe peretele interior al arterelor de colesterol, care, in combinatie cu anumite celule din sange si din perete, formeaza asa numita placa de aterom. Aceasta ingusteaza si in final blocheaza artera, impiedicand fluxul de sange catre miocard. Factori de risc: Principalii factori de risc pentru ateroscleroza sunt : 1. fumatul 2. hipercolesterolemia 3. hipertensiunea arteriala Alti factori de risc, secundari, sunt: diabetul zaharat, obezitatea, sedentarismul, etc Clasificare: In functie de severitate exista mai multe forme de cardiopatie ischemica. 1. Angina stabila 2. Angina instabila 3. Infarctul miocardic Simptome: 1. Angina stabila Cel mai important simptom este durerea in piept (angina) Durerea din cardiopatia ischemica are cateva trasaturi care ajuta la recunoasterea ei: 1. este declansata de efort 2. dispare in cateva minute de la oprirea efortului sau la istarea de nitroglicerina sublingual 3. sediul durerii este deobicei pe linia mediana (retrosternal) Fata de aceste date generale exista insa numeroase exceptii ( de exemplu durere cu sediul la nivelul epigastrului, adica in portiunea superioara a abdomenului, care este confundata cu ulcerul sau durere in maxilar, care este confundata cu durerea de dinti) 2. Angina instabila se caracterizeaza prin modificarea trasaturilor durerii: aceasta apare la efort mai mic sau chiar in repaus, este mai intensa, mai prelungita, mai frecventa, etc. Deci, angina instabila reprezinta o agravare a bolii coronariene. 3. Infarctul miocardic Infarctul miocardic este o urgenta medicala. Este forma cea mai grava de cardiopatie ischemica si poate provoca decesul pacientului. Infarctul miocardic este produs de ocluzia unei artere coronare. Miocardul nu mai primeste sange si se necrozeaza. De obicei se caracterizeaza prin durere atroce, retrosternala, cu durata prelungita, care nu cedeaza la nitroglicerina. Cand este blocata o artera coronara mare, va fi afectata o portiune mare a muschiului inimii. Durerea nu se coreleaza cu marimea infarctului, ci este doar semnalul de alarma. In infarctele intinse pot apare alte simptome, care arata o severitate crescuta: sufocare (dispnee), hipotensiune, pierdere de cunostinta, tulburari de ritm (palpitatii) sau chiar moartea subita.

Diagnostic Diagnosticul cardiopatiei ischemice se face printr-o combinatie de proceduri: 1. examinarea pacientului si istoricul bolii 2. electrocardiograma de repaus - Citeste mai mult... 3. electrocardiograma in timpul durerii - foarte importanta ! testul ecg de efort - Citeste mai mult... 4. coronarografie - metoda de diagnostic laborioasa, care permite vizualizarea directa a arterelor coronare. Aceasta este recomandata numai cand celelalte teste indica riscul unei forme severe de cardiopatie ischemica, la care nu este suficient doar tratamentul cu medicamente. - Citeste mai mult... Tratament Tratamentul cardiopatiei ischemice consta in : 1. corectia factorilor de risc: se interzice fumatul, se trateaza corect hipertensiunea arteriala, hipercolesterolemia, obezitatea, se modifica obiceiurile alimentare, se recomanda in forma de angina stabila antrenament fizic regulat 2. tratament cu diverse clase de medicamente alese in functie de profilul fiecarui pacient principalele clase de medicamente utilizate in tratamentul din ambulator al pacientilor cu cardiopatie ischemica sunt: - Antiagregante plachetare: aspirina, plavix, ticlopidina. Acestea au rolul de a impiedica formarea cheagurilor de sange (trombi), care se depun pe placa de aterom si blocheaza arterele coronare. - Beta blocante: metoprolol, bisoprolol Acestea au rolul de a scadea nevoia de oxigen a miocardului, care nu primeste sange oxigenat suficient prin arterele coronare ingustate. - Blocantele de calciu: diltiazem Au acelasi rol ca si beta blocantele; sunt mai putin eficiente in scaderea consumului de oxigen, dar au un rol special atunci cand angina este produsa prin spasmul (constrictia) arterelor coronare - Nitratii: nitroglicerina, nitromint Produc dilatarea arterelor coronare si combat durerea - Inhibitorii enzimei de conversie: enalapril, prestarium, etc. Sunt medicamente cu actiune complexa: produc dilatarea tuturor arterelor favorizand alimentarea cu oxigen, scad tensiunea arteriala la pacientii hipertensivi, au un efect de protectie a miocardului, dar si a altor organe. - Trimetadizina: preductal Medicament adjuvant cu rol de protectie miocardica. Exista si alte clase de medicamente, cu rol foarte important, care se istreaza numai la pacientii spitalizati 1. Anticoagulante: heparina, clexane, etc. Au rolul de a impiedica formarea trombului de sange in arterele coronare, 2. Trombolitice- se istreaza numai in infarctul miocardic acut si au o actiune unica de a dizolva (de a liza) trombul care deja s-a format si blocheaza artera coronara. Aceste medicamente pot micsora substantial suprafata unui infarct, pot salva viata pacientilor cu conditia sa fie istrate cat mai devreme ( de preferat in primele 3 ore de la debutul infarctului si daca se poate in primele minute). N.B. Toate medicamentele enumerate pot avea interactiuni si reactii adverse importante si de aceea se istreaza numai dupa consultarea unui medic, si doar la indicatia expresa a acestuia 1. Angioplastia coronariana cu stent - metoda de tratament invaziva.

Se face in laboratorul de cateterism si consta in dezobstructia si dilatarea stenozelor arterelor coronare. La locul stenozei se implanteaza un dispozitiv numit stent (un fel de cilindru de metal) care are rolul de a mentine un calibru adecvat al arterei. Angioplastia este indicata atat in angina, cat si in infarct, ca alternativa la tromboliza. Angioplastia este mai eficienta decat tromboliza, dar este mai laborioasa si necesita un laborator specializat si personal calificat, care nu exista in toate centrele. Intrucat factorul timp este esential in infarct pentru a salva miocardul, daca nu exista posibilitatea de acces la angioplastie in maximum 3 ore, se prefera tromboliza. Deci pacientul cu infarct necomplicat trebuie tratat cat mai repede si nu deplasat la distante mari. 2. Interventia chirurgicala Cardiopatia ischemica are indicatie de tratament chirurgical atunci cand sunt mai multe artere coronare afectate sau cand apar complicatii. Operatia consta in montarea unor by-uri. Se folosesc bucati de vene de la picior (vena safena) sau artere care iriga teritorii mai putin importante (artere mamare, artere radiale). Acestea ocolesc (by-eaza) zonele stenozate sau ocluzionate ale arterelor coronare. Tulburari de ritm si de conducere Ritmul normal al inimii se numestre ritm sinusal. Este un ritm regulat cu frecventa intre 60100 batai/min, in functie de conditiile in care se afla organismul( odihna, efort, emotii,etc). Centrul care determina ritmul sinusal se numeste nod sinusal si se afla in atriul drept. Acest centru are proprietatea de automatism : descarca fara incetare, pe tot parcursul vietii impulsuri electrice care sunt conduse pe cai specifice la intregul muschi al inimii si comanda contractia acestuia. Un rol important pe acest traseu are nodul atrio-ventricular: acesta face legatura dintre miocardul atrial si cel ventricular si are rolul de a conduce impulsurile electrice la miocardul ventricular, care este cel mai important pentru functia de contractie. Tot nodul atrio-ventricular are rolul de a determina o anumita intarziere in conducerea impulsului pentru a permite miocardului ventricular sa se relaxeze, sa se destinda si sa permita alimentarea ventriculilor cu sange care este pompat apoi spre organe. Ventriculii se umplu cu sange in diastola si pompeaza sange in sistola. La un rim de 60 batai/min inseamna ca sunt 60 de contractii (sistole) dar si 60 de perioade de umplere (diastole). La 100 batai/ min vor fi 100 de sistole si 100 diastole, dar mai scurte. Cresterea ritmului cardiac permite cresterea debitului cardiac numai pana la o anumita limita, dincolo de care diastolele devin atat de scurte incat ventriculii nu mai au timp sa se umple si debitul cardiac va scadea. Ritmurile rapide se numesc tahicardii. Ritmurile lente se numesc bradicardii. Tulburarile de ritm pot avea punctul de pornire la nivelul atriilor si se numesc aritmii supraventriculare sau la nivelul ventriculilor si se numesc aritmii ventriculare. Aritmii supraventriculare: - Bradicardia sinusala - scaderea frecventei cardiace sub 60/min. - este fiziologica in multe situatii sau poate reprezenta un scop terapeutic- scaderea ritmului cardiac lungeste diastola, permite o umplere mai buna a ventriculilor si scade consumul de oxigen. - Extrasistole supraventriculare - batai izolate sau mai multe la rand care sunt produse de un alt focar decat nodul sinusal. - sunt descrise ca palpitatii; pot apare la o inima normala in conditii de suprasolicitareemotii,oboseala,exces de cafea, etc. sau in diverse boli cardiace sau ale altor organe ( de exemplu dupa mese la pacientii cu hernie hiatala). - Tahicardia sinusala - cresterea frecventei cardiace peste 100batai/min. este un mecanism adaptativ de cate ori este necesara cresterea debitului cardiac

- Tahicardia paroxistica supraventriculara este o tulburare de ritm cu frecventa de 160180batai/min. - de obicei pacientul resimte palpitatii cu ritm regulat si ameteli; dar mai poate provoca angina, dispnee (sufocare), atunci cand complica o alta boala cardiaca. - Fibrilatia atriala este o tulburare de ritm care de obicei complica o alta boala cardiovasculara: HTA, boli valvulare,etc; poate apare insa si la varstnici, fara alta afectiune cardiaca sau chiar in plina stare de sanatate in conditiile unor excese (consum de alcool). - este o tulburare de ritm in care atriile au o frecventa foarte mare: 600/min; aceasta frecventa este incompatibila cu supravietuirea, dar nodul atrio-ventricular blocheaza un numar foarte mare de impulsuri, astfel incat frecventa ventriculara este de doar 150-180/min. - pacientul resimte palpitatii cu ritm rapid si neregulat, ameteli, dispnee, oboseala,slabiciune,angina etc. - fibrilaria atriala persistenta favorizeaza staza sangelui in atrii si formarea de cheaguri dec sange, care pot migra dand embolii periferice; cea mai redutabila complicatie este embolia cerebrala (accident vascular cerebral embolic sau ischemic). - Flutterul atrial apare in aceleasi conditii ca si fibrilatia atriala; frecventa atriala este ceva mai scazuta si fixa - 300/min; frecventa ventriculara este de obicei 150/min Aritmii ventriculare - Extrasistole ventriculare - batai precoce izolate sau sistematizate, descrise de pacient ca palpitatii; pot apare la o inima sanatoasa sau pot insoti foarte multe boli cardiace ( cardiopatie ischemica, valvulopatii, HTA, etc.) sau ale altor organe. - Tahicardia ventriculara - batai cu frecventa mare ( peste 100/min); apar in foarte multe boli cardiace (cardiopatie ischemica, valvulopatii, HTA, boli cardiace congenitale etc.) - Poate fi uneori bine tolerata, pacientul acuzand doar palpitatii. - Alteori tahicardia ventriculara poate produce deteriorare hemodinamica - hipotensiune, dispnee (sufocare), sincopa ( pierdere de cunostinta) sau chiar deces - Fibrilatia si flutterul ventricular - sunt tulburari maligne de ritm; ele reprezinta o modalitate de stop cardiac; in aceste tulburari, practic cei doi ventriculi au doar activitate electrica dar nu se mai contracta; in absenta manevrelor de resuscitare, urmeaza asistola (absenta activitatii electrice si mecanice) Tratament Tratamentul tulburarilor de ritm este abordat la fiecare pacient in functie de cauza, afectiuni asociate, severitatea aritmiei. Unele aritmii nu necesita niciun tratament. Alte aritmii necesita tratament de urgenta, in spital Modalitatile de tratament cronic sunt de asemenea variate in functie de cauza si de severitatea aritmiei: 1. 2. 3. 4.

Medicamente antiaritmice Tratament interventional de ablatie a focarelor care intretin aritmia Implantare de dispositive antiaritmice ( defibrilator intern) Tratament chirurgical

Tulburari de conducere Tulburarile de conducere constau in intarzierea sau blocarea transmiterii impulsurilor electrice

de la nodul sinusal la ventriculi. Cel mai sever este blocul atrioventricular de grad III ( blocul atrioventricular total) . In aceasta situatie niciun impuls nu mai este transmis la ventriculi. Stimularea ventriculillor va fi preluata de un focar de inlocuire situat in ventriculi, care are un ritm foarte lent, de 20-30 batai/min. Acest ritm nu asigura un debit cardiac suficient si pot apare diverse simptome, din care cel mai important este sincopa ( pierderea de cunostinta). Blocul atrio-ventricular total simptomatic se trateaza prin implantare de cardiostimulator. Valvulopatii Inima are 4 valve ( aortica, mitrala, pulmonara si transcupidiana ), care functioneaza ca niste supape : se deschid pentru a permite curgerea sangelui intr-o directie si apoi se inchid pentru a impiedica refluxul acestuia. Din punct de vedere al mecanismului de producere exista doua tipuri de afectare valvulara: - Stenoza valvulara - consta in diminuarea deschiderii valvei respective si ingustarea orificiului prin care trece sangele (de exemplu - stenoza aortica). - Insuficienta valvulara - consta in inchiderea incompleta a valvei respective si refluarea (regurgitarea) sangelui (de exemplu - insuficienta aortica). De multe ori aceeasi valva poate avea ambele leziuni : stenoza si insuficienta, situatie in care vorbim de boala valvulara ( de exemplu - boala aortica). De asemenea un pacient poate avea simultan mai multe valve afectate. Stenoza aortica Stenoza aortica poate avea cauze diverse - poate fi congenitala la copii si tineri, reumatismala la adulti, degenerativa la varstnici. Simptomele principale sunt: - Sincopa (pierderea cunostintei) de efort - Dispneea (sufocarea) de efort - Angina ( durere in piept) de efort Tratamentul cu medicamente ajuta doar la ameliorarea simptomelor. Pentru a opri evolutia bolii, tratamentul este chirurgical. In absenta operatiei stenoza aortica determina insuficienta cardiaca si deces. Deasemenea, pacientii cu stenoza aortica au risc de moarte subita prin aritmii ventriculare. Insuficienta aortica Insuficienta aortica poate avea multe cauze si poate fi prezenta la toate categoriile de varsta. Mult timp insuficienta aortica poate fi asimptomatica, dar refluxul sangelui din aorta in ventriculul stang determina dilatarea acestuia si alterarea ireversibila a functiei de contractie. De aceea operatia poate fi necesara, chiar in absenta simptomelor, cand ventriculul stang se dilata peste o anumita limita. Semnele si simptomele cele mai frecvente sunt: dispneea, angina, palpitatiile, cresterea tensiunii arteriale, etc. Tratamentul cu medicamente este necesar pentru a intarzia evolutia bolii. Cand boala are un anumit grad de severitate indicat atat de simptome, cat si de anumiti parametri masurati prin ecocardiografie, tratamentul este chirurgical. Stenoza mitrala

Cea mai frecventa cauza este reumatismul articular acut; incidenta este mai mare la femei. Simptomele principale sunt: - Dispneea - Palpitatiile- stenoza mitrala determina dilatarea atriului stang si din aceasta cauza ritmul sinusal eate inlocuit pe parcursul evolutiei bolii cu fibrilatia atriala - Emboliile periferice- din cauza dilatarii atriului stang si a fibrilatiei atriale sangele stagneaza in atriul stang si se formeaza cheaguri care pot migra in diverse teritorii - Hemoptizii Tratament Tratamentul medical are rolul de a ameliora simptomele si de a preveni emboliile la pacientii cu stenoza mitrala si fibrilatie atriala. Cand stenoza mitrala intruneste anumite criterii de gravitate, evaluate atat pe baza simptomelor cat si a unor parametri ecocardiografici, se impune tratamentul chirurgical. In absenta rezolvarii chirurgicale, stenoza mitrala va determina afectarea ireversibila a plamanului (hipertensiune pulmonara), a inimii ( insuficienta ventriculara dreapta), a ficatului ( insuficienta hepatica) si deces. Insuficienta mitrala Poate avea multiple cauze: ischemica, degenerativa, congenitala, etc. Determina dilatarea si suprasolicitarea ventricului stang si instalarea insuficientei cardiace. Simptomele principale sunt : dispneea, oboseala, palpitatiile. Tratamentul curativ este chirurgical. Stenoza pulmonara Cel mai adesea este congenitala. Poate determina insuficienta cardiaca sau sincope. Se trateaza medicamentos si chirurgical. Insuficienta pulmonara De obicei insuficienta pulmonara este secundara unor boli care determina dilatarea arterei pulmonare si nu necesita tratament. Stenoza tricuspidiana Are o incidenta scazuta; de obicei nu apare izolat, ci in asociere cu stenoza mitrala reumatismala. Determina insuficienta cardiaca dreapta si afectarea ficatului prin staza sangelui la acest nivel. Se trateaza chirurgical. Insuficienta tricuspidiana De obicei este secundara maririi ventriculului drept. Ventriculul drept se dilata tardiv in evolutia tuturor celorlalte boli valvulare. Odata cu rezolvarea valvulopatiei respective, insuficienta tricuspidiana se amelioreaza. In stadii avansate este necesara insa operatia si pentru insuficienta tricuspidiana. Diagnostic Diagnosticul valvulopatiilor se bazeaza atat pe simptomele relatate de pacient, cat si pe examenul clinic si investigatiile paraclinice: - Ecg de repaus - Citeste mai mult...

- Ecocardiografie - Citeste mai mult... - radiografie toracica in anumite situatii, - cateterism cardiac si coronarografie - doar in anumite situatii. Toti pacientii cu leziuni valvulare trebuie sa fie riguros urmariti, chiar si cand sunt asimptomatici, pentru a nu depasi momentul optim pentru interventia chirurgicala. Un rol important in urmarire il are examinarea ecocardiografica investigatie ce trebuie facuta periodic. Complicatii Pacientii cu valvulopatii au riscul unor complicatii. Intre acestea trebuie subliniat riscul de endocardita infectioasa. Endocardita infectioasa apare in urma unor manevre care produc bacteriemii, adica patrunderea de germeni in sange. Acestia se fixeaza pe valva afectata si determina agravarea leziunii valvulare preexistente. Endocardita infectioasa, in afara agravarii afectiunii cardiace, afecteaza si alte organe, si , in absenta unui tratament corect, poate produce decesul pacientului. N.B. - Toate leziunile valvulare, cand au o anumita severitate, suprasolicita inima si, in absenta unui tratament adecvat, duc la instalarea sindromului de insuficienta cardiaca si deces. - Corectia chirurgicala se poate face fie prin reconstructia valvei, fie prin montarea unor proteze mecanice sau biologice. - Pacientii operati, purtatori de proteze, trebuie urmariti riguros pe tot parcursul vietii, pentru ca exista si complicatii legate de prezenta acestor proteze. INSUFICIENTA CARDIACA Insuficienta cardiaca este un sindrom in care inima nu mai poate asigura un debit cardiac adecvat necesitatilor organismului. Cauzele insuficientei cardiace : 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Boala coronariana Boli ale muschiului inimii ( cardiomiopatii, miocardite) Valvulopatii HTA Boli ale pericardului Tulburari de ritm si de conducere, etc.

Insuficienta cardiaca poate fi clasificata dupa mai multe criterii: 1. dupa partea cardiaca afectata in mod dominant: a. insuficienta cardiaca stanga - simptomatologia este dominata de dispnee ( sufocare), fatigabilitate b. insuficienta cardiaca dreapta - simptomatologia este dominata de staza sangelui in ficat ( marirea ficatului- hepatomegalie) si la nivelul membrelor inferioare ( edeme ) c. insuficienta cardiaca globala 2. dupa modul de debut: a. insuficienta cardiaca acuta - edem pulmonar acut b. insuficienta cardiaca cronica 3. dupa mecanismul de producere: a. insuficienta cardiaca sistolica - este afectata in primul rand functia de pompa, de ejectie a sangelui din inima b. insuficienta cardiaca diastolica - este afectata in primul rand umplerea cardiaca 4. dupa severitate - exista o clasificare functionala - clasificarea NYHA: a. clasa I NYHA - dispnee la eforturi mari

b. clasa II NYHA - dispnee la eforturi medii c. clasa III NYHA - dispnee la eforturi mici d. clasa IV NYHA - dispnee de repaus Tratament Tratamentul insuficientei cardiace cuprinde: - Tratamentul specific al bolii de baza - Masuri generale: regim alimentar hiposodat, reducerea eforturilor, evitarea factorilor precipitanti - Tratament medicamentos : - medicamente care stimuleaza contractilitatea - digoxin, etc - medicamente care diminueaza staza ( congestia) - diuretice: furosemid, spironolactona. - medicamente vasodilatatoare - inhibitori ai enzimei de conversie ( Prestarium, Enalapril), sartani ( valsartan, telmisartan). - Beta blocante - Proceduri speciale in anumite situatii ( interventii chirurgicale, cardiostimulare, resincronizare, etc) in functie de etiologia sindromului si de complicatiile aparute. BOLILE VENELOR Venele membrelor inferioare si superioare sunt dispuse in doua sisteme: 1. Sistemul venos superficial situat imediat sub piele 2. Sistemul venos profund situat la nivelul muschilor Venele superficiale sunt legate de cele profunde prin vene comunicante. Acestea sunt prevazute cu valvule care permit trecerea sangelui intr-un singur sens: dinspre venele superficiale spre cele profunde. De asemenea si venele profunde sunt prevazute cu valvule, care directioneaza sangele spre inima si nu permit refluxul acestuia. BOALA VARICOASA Boala varicoasa are o predispozitie genetica, la care se adauga factori favorizanti, dintre care un rol important il au ortostatismul prelungit si obezitatea. Din cauza modificarilor in structura peretilor venosi si a functionarii valvulelor se produc dilatatii localizate pe traseul unei vene superficiale, de obicei vena safena interna, in care stagneaza sangele. Aceste "pungi" cu sange se numesc varice. Ele cresc progresiv in dimensiuni si in stadii tardive produc leziuni trofice ale pielii - ulcer varicos. Din cauza stazei sangelui, acesta se vindeca foarte greu si se poate suprainfecta. Varicele se diagnosticheaza clinic. Examenul ecografic are un rol important in localizarea venelor comunicante suferinde si in stabilirea mecanismului de producere a varicelor : varice primare sau varice secundare din sindromul posttrombotic. Aceasta diferentiere este extrem de importanta pentru ca numai varicele primare din boala varicoasa au indicatie de rezolvare chirurgicala. Tratamentul este medical - scadere in greutate, evitarea ortostatismului prelungit, ciorap elastic - si chirurgical. TROMBOZA VENOASA PROFUNDA ( TROMBOFLEBITA PROFUNDA) Tromboza venoasa profunda este favorizata de staza sangelui la nivelul venelor, hipercoagulabilitate si leziuni ale peretelui venos. Tromboza venoasa profunda este localizata in mod obisnuit la nivelul membrelor inferioare. Doar in situatii deosebite (de exemplu la cei cu catetere venoase ) poate avea alta localizare.

Staza sangelui la nivelul membrelor inferioare apare in multe situatii : imobilizare la pat, postoperator, imobilizare in aparat ghipsat, insuficienta cardiaca, etc. Dintre interventiile chirurgicale, in special cele urologice, ginecologice si ortopedice au risc crescut de a se complica cu tromboza venoasa profunda a membrului inferior. De asemenea, la pacientii cu tumori maligne se produc modificari de coagulabilitate ale sangelui care favorizeaza tromboza venoasa profunda. Tromboza venoasa profunda se manifesta prin : 1. durere 2. crestere de volum a gambei sau a intregului membru afectat 3. uneori cresterea temperaturii si roseata membrului inferior. Diagnostic Diagnosticul se face pe baza - examenului clinic Citeste mai mult... - ecografia Doppler vasculara. Citeste mai mult... Ecografia este extrem de importanta. Este foarte sensibila si diagnosticheaza sau confirma o tromboza venoasa profunda, chiar atunci cand semnele clinice nu sunt clare. In plus ecografia venoasa ofera date foarte utile despre vechimea trombozei, intinderea acesteia, evolutia sub tratament. De aceea se recomanda periodic. Tratament Tratamentul trombozei venoase profunde trebuie instituit cat mai rapid si consta in istarea de anticoagulante injectabil si repaus la pat pe durata procesului acut. Durata tratamentului cu anticoagulante injectabile este de cateva zile ( 5-7 zile, uneori mai mult) si se continua cu tratament anticogulant oral minimum 3 luni sau chiar toata viata, daca conditiile care au determinat tromboza venoasa profunda, persista. Complicatii Tromboza venoasa profunda are doua complicatii majore: 1. Embolia pulmonara 2. Sindromul posttrombotic N.B. Uneori manifestarile clinice enumerate mai sus lipsesc sau sint discrete, iar tromboza venoasa profunda este descoperita tardiv, cand apar complicatiile. EMBOLIA PULMONARA Embolia pulmonara consta in migrarea unei portiuni din cheagul din vena prin cordul drept pana in circulatia pulmonara. Consecintele depind de marimea arterei pulmonare ocluzionate. Cand trombul este mic, ocluzioneaza o artera pulmonara mica, periferica ( segmentara). Se produce un infarct pulmonar.Tabloul clinic este dominat de junghi toracic, tuse, dispnee, dar prognosticul este bun. Cand trombul este mare va ocluziona o artera pulmonara mare, iar consecintele hemodinamice sunt extrem de importante : sincopa, sindrom de debit cardiac scazut si chiar deces. Embolia pulmonara este o urgenta medicala. Diagnostic Diagnosticarea se bazeaza pe : - semne clinice, - Citeste mai mult... - electrocardiograma, Citeste mai mult... - ecocardiografie, Citeste mai mult... - radiografie,

- examinare computer tomografica sau rezonanta magnetica nucleara. Tratament In functie de severitate, tratamentul este anticogulant, trombolitic, de sustinere a functiilor vitale si uneori chirurgical sau interventional. SINDROMUL POSTTROMBOTIC In multe situatii, dupa vindecarea trombozei profunde, repermeabilizarea venei nu este completa sau, chiar daca este completa, sunt deteriorate valvulele care impiedica refluxul sangelui. Din acest motiv se produce staza sangelui in sistemul venos profund si superficial. Membrul inferior se umfla, in special in cursul zilei, este dureros si apar varice secundare. Tratament Tratamentul este medical : gimnastica, ciorap elastic, tratament antigoagulant pentru a preveni un nou episod de tromboza venoasa profunda. Varicele secundare nu au indicatie de operatie, pentru ca nu rezolva problema. N.B. Din cauza riscului de embolie pulmonara masiva si deces, care poate complica o tromboza venoasa profunda, se recomanda profilaxia acestei boli in toate situatiile cu risc, si in special dupa interventiile chirurgicale ginecologice, urologice si imobilizarea cu aparat ghipsat. TROMBOFLEBITA SUPERFICIALA Este inflamatia si tromboza a venelor din sistemul venos superficial. Se manifesta prin durere, tumefactie si roseata. Tratamentul este doar antiinflamator. Doar cand este afectata vena safena interna se recomanda si tratament anticogulant, pentru ca exista riscul ca trombul din vena safena sa patrunda in vena femurala comuna si sa migreze spre circulatia pulmonara. In celelalte situatii nu este necesar tratamentul anticogulant. ARTERIOPATII SINDROMUL DE ISCHEMIE PERIFERICA CRONICA Arteriopatiile sunt provocate in primul rand de ateroscleroza, iar principalul factor de risc pentru arteriopatia aterosclerotica il constituie fumatul. Arteriopatia aterosclerotica afecteaza in primul rand arterele mari ale membrelor inferioare - artere iliace, artere femurale. Se produce ingustarea ( stenoza) sau ocluzia acestor artere. Simptomul dominant este durerea la nivelul muschilor, care apare la mers si cedeaza la repaus. Acest tip de durere se numeste claudicatie intermitenta. Sediul claudicatiei depinde de sediul leziunii arteriale: poate apare la nivelul gambei, al coapsei sau al fesei. In stadiile avansate durerea apare la distante foarte mici de mers si apoi chiar in repaus, devenind permanenta. Ulterior se produc asa numitele modificari trofice la nivelul membrelor - modificari de culoare ale pielii, reducerea pilozitatii, aparitia ulceratiilor si necroza. Diagnostic Arteriopatiile se diagnosticheaza prin - Examen clinic - Citeste mai mult... - Ecografie Doppler vascular Citeste mai mult... - Arteriografie. Tratament

Tratamentul consta in stadiile precoce in corectarea factorilor de risc si in oprirea fumatului. In plus se recomanda mersul pe jos care determina dezvoltarea circulatiei colaterale si intarzie evolutia bolii. In stadiile avansate tratamentul este chirurgical sau interventional - angioplastie. Metoda de rezolvare a leziunii depinde de anatomia acesteia ( stenoza/ocluzie, lungime, calcificari, etc.) . Daca nu se intervine la timp, se poate ajunge la amputatie. Atunci cand leziunea aterosclerotica este situata la nivelul aortei terminale, inainte de bifurcatia acesteia in cele doua artere iliace, vorbim de sindrom Leriche. In sindromul Leriche claudicatia apare la ambele fese, iar la barbati apare si impotenta. Tratamentul este chirurgical. TROMBANGEITA OBLITERANTA Este o forma particulara de afectare arteriala nonaterosclerotica, care apare in special la barbatii tineri, fumatori. Sunt afectate arterele mici de la nivelul gambei. Se poate asocia si tromboflebita superficiala. Tratament De obicei tratamentul este medical : oprirea fumatului (esentiala), medicamente vasodilatatoare si antiagregante, gimnastica si exercitii de mers. Tratamentul chirurgical sau interventional de corectie, deseori nu este aplicabil din cauza afectarii vaselor de calibru mic, situate distal. Se poate practica simpatectomie lombara (extirparea unor ganglioni nervosi situati lombar) operatie cu rol paleativ, de calmare a durerilor si favorizare a vasodilatatiei arterelor. In stadiile tardive se ajunge la amputatie. SINDROMUL DE ISCHEMIE PERIFERICA ACUTA Consta in ocluzia brusca a unei artere provocata de un cheag de sange. Se poate produce prin doua mecanisme: 1. Tromboza locala, de obicei pe o artera care are deja stenoze aterosclerotice; este precipitata de deshidratare, efort, etc. 2. Embolia periferica: apare pe artere normale, prin migrarea unor cheaguri de sange, care de regula se formeaza in atriul sau in ventriculul stang in diverse afectiuni cardiace: fibrilatie atriala, anevrism de ventricul stang; in endocardita infectioasa se poate produce embolie periferica cu vegetatii. Tabloul clinic este dominat de durere intensa la nivelul membrului afectat, la care se adauga paloare si racirea tegumentelor; ulterior se instaleaza si tulburarile de sensibilitate si motilitate ( pacientul nu mai simte si nu mai poate misca degetele). Tratament Sindromul de ischemie periferica acuta trebuie tratat de urgenta. Daca ocluzia este la nivelul arterelor de deasupra genunchiului, tratamentul este chirurgical : de obicei consta in embolectomie ( scoaterea cheagului de sange) Daca ocluzia este la nivelul arterelor gambei, tratamentul este medical : tratament anticoagulant cu heparina. Complicatii In absenta unui tratament corect, aplicat inca din primele ore de la debut, se produce necroza musculaturii si se ajunge la amputatie. BOLILE AORTEI

ANEVRISMELE DE AORTA Anevrismul aortic reprezinta o dilatare a aortei pe o portiune limitata. Cel mai adesea anevrismul de aorta este situat la nivelul aortei abdominale si este produs de procesul de ateroscleroza. Anevrismul de aorta este asimptomatic initial si poate fi descoperit intamplator cu ocazia unei ecografii abdominale. Cand dimensiunea sa creste apare pulsatilitate abdominala. Riscul cel mai important este de ruptura si hemoragie cataclismica. Iminenta rupturii este anuntata de durere abdominala. Din cauza acestei complicatii fatale, anevrismul de aorta abdominala are indicatie de operatie atunci cand diametrul sau este mai mare de 5 cm, chiar daca este asimptomatic. Anevrismul de aorta toracica este mai putin frecvent si poate avea cauze mult mai diverse ( ateroscleroza, anomalii congenitale - sindrom Marfan, bicuspidia aortica, coarctatia de aorta ). Are aceleasi riscuri ca si anevrismul de aorta abdominala si de aceea se indica operatia cand diametrul sau este mai mare de 5 cm. DISECTIA DE AORTA Peretele aortei este format din 3 straturi - dinspre interior spre exterior, acestea se numesc: intima, medie si adventice. Disectia de aorta este o complicatie care apare la pacientii cu HTA sau la cei care au deja un anevrism de aorta. Disectia de aorta consta in desprinderea intimei de celelate straturi si formarea in interiorul aortei a doua cai de circulatie pentru sange, numite lumen adevarat si lumen fals. Sangele patrunde in lumenul fals si nu va mai ajunge la celelate organe. In acest fel apar complicatii care pot determina decesul : accident vascular si coma, infarct miocardic, ischemie mezenterica, insuficienta renala, ischemie periferica. In plus exista riscul de ruptura a aortei si deces. Daca disectia de aorta afecteaza numai portiunea descendenta a aortei, nu sunt implicate inima si creierul si atunci poate fi suficient numai tratamentul medical. Tratamentul chirurgical este rezervat in aceasta situatie cazurilor cu complicatii digestive, renale sau periferice. In schimb, disectia de aorta ascendenta este o urgenta chirurgicala din cauza riscului de ruptura si a afectarii cardiace si cerebrale. In absenta tratamentului chirurgical mortalitatea este foarte mare. Principalul simptom este durerea de intensitate foarte mare si care isi schimba sediul odata cu avansarea disectiei : in piept, in spate, in abdomen. Diagnosticul se face pe baza examenului clinic si a investigatiilor paraclinice, din care cea mai importanta este ecografia si in special ecografia transesofagiana. In anumite situatii pot fi utile pentru diagnostic examenul computer tomografic, rezonanta magnetica nucleara (RMN) si aortografia. N.B. Diagnosticul si interventia chirurgicala trebuie urgentate la maximum, intrucat majoritatea pacientilor netratati mor in primele 24 de ore de la debut. SINDROMUL MARFAN Sindromul Marfan este o boala genetica, mostenita, in care tesutul conjunctiv are o structura anormala, cu rezistenta scazuta. Tesutul conjunctiv intra in structura multor organe printre care si a peretilor aortei, a scheletului, a ochilor. Pacientii cu sindrom Marfan sunt inalti, cu brate lungi, cu degete lungi si foarte elastice. Pot avea anomalii oculare (subluxatie de cristalin). O importanta deosebita o prezinta insa anomaliile cardiovasculare. Acesti pacienti dezvolta la varste tinere (chiar sub 20 de ani) anevrism de aorta ascendenta si

au risc crescut de disectie de aorta. De aceea, toti pacientii cu sindrom Marfan trebuie urmariti periodic ecocardiografic, iar indicatia de operatie este pusa chiar la dimensiuni mai mici ale diametrului anevrismului de aorta ascendenta ( 45mm). In majoritatea cazurilor dilatarea aortei este chiar de la originea acesteia si se insoteste de insuficienta valvei aortice. Operatia este complexa si consta in inlocuirea aortei ascendente, a valvei aortice si in reimplantarea arterelor coronare in conductul care inlocuieste aorta ascendenta. N.B. Avand in vedre caracterul genetic al acestei boli, toate rudele si mai ales copiii celor cu sindrom Marfan trebuie examinati clinic si ecocardiografic pentru a diagnostica si trata la timp aceasta complicatie potential letala CARDIOPATII CONGENITALE Cardiopatiile congenitale sunt anomalii ale cordului si ale marilor vase care apar pe parcursul vietii intrauterine in procesul de formare a organelor ( organogeneza). Ele pot fi izolate sau pot fi asociate cu malformatii ale altor organe asa cum se intampla de pilda in anomaliie cromozomiale ( de exemplu in sindromul Down sau trisomia 21). Etiologia lor este plurifactoriala - genetica, virala, substante toxice, etc. Exista un mare numar de boli cardiace congenitale de complexitate si severitate variabila. Unele necesita corectie imediata in primele ore sau zile de la aparitie, in timp ce altele pot fi asimptomatice pana la varsta adulta. O categorie importanta de cardiopatii congenitale sunt cele care determina un sunt stanga dreapta. Este vorba despre o comunicare anormala, la diferite niveluri, intre circulatia sanguina sistemica (stanga) si cea pulmonara (dreapta) Pentru ca presiunea in circulatia sistemica este mai mare decat in cea pulmonara, directia suntului este dinspre stanga spre dreapta. Acest sunt determina o suprasolicitare a cordului drept si a circulatiei pulmonare. In timp se produc modificari ireversibile ale circulatiei pulmonare, presiunea la acest nivel creste peste nivelul presiunii sistemice si directia suntului se inverseaza. Aceasta situatie se numeste sindrom Eisenmenger. Instalarea sindromului Eisenmenger indica un stadiu tardiv al bolii in care nu se mai poate face corectia chirurgicala, pentru ca leziunile pulmonare sunt ireversibile. Aparitia sindromului Eisenmenger este diagnosticata clinic prin aparitia cianozei ( coloratie violacee a mucoaselor si tegumentelor data de trecerea prin artere de sange neoxigenat, provenit din cordul drept). N.B. In toate cardiopatiile cu sunt stanga dreapta interventia chirurgicala trebuie efectuata inainte de instalarea sindromului Eisenmenger. Cele mai frecvente cardiopatii congenitale cu sunt stanga - dreapta sunt : 1. Defectul septal interatrial (DSA) 2. Defectul septal interventricular (DSV) 3. Persistenta de canal arterial (PCA) DEFECTUL SEPTAL INTERATRIAL (DSA) Defectul septal interatrial este un orificiu in peretele care separa cele doua atrii, perete numit sept interatrial. Exista mai multe tipuri de defecte septale interatriale, in functie de localizarea lor, dar cel mai frecvent este defectul septal interatrial tip ostium secundum situat in portiunea mijlocie a septului. Este o anomalie usor de corectat chirugical. Are grade diferite de severitate in functie de marimea orificiului. Cu cat defectul este mai mare, cu atat suntul stanga - dreapta este mai mare si consecintele functionale apar mai rapid. Defectele mici sunt compatibile cu o supravietuire normala.

Defectele mari necesita corectie chirurgicala, de obicei inainte de varsta scolara. Simptomele apar tardiv si de aceea este necesar ca diagnosticul sa fie facut la timp. Diagnostic Suspiciunea de DSA este data insa de auscultatie, modificari electrocardiografice, ecografice si radiologice . Diagnosticul defectului septal interatrial si al severitatii sale se face prin - ecocardiografie Citeste mai mult... - Examen clinic - Electrocardiograma - Ecg Citeste mai mult... Complicatii In formele necorectate la timp se instaleaza insuficienta cardiaca dreapta si sindromul Eisenmenger. De asemenea DSA favorizeaza aparitia aritmiilor supraventriculare : flutter atrial, fibrilatie atriala. DEFECTUL SEPTAL VENTRICULAR Este un orificiu in septul interventricular, peretele care separa ventriculul stang de ventriculul drept. Defectul septal ventricular mic este foarte "zgomotos" - determina un suflu sistolic de intensitate foarte mare, usor de auscultat cu stetoscopul, dar are consecinte hemodinamice mici si nu necesita corectie chirurgicala. Defectul septal ventricular mare este tacut, dar are consecinte hemodinamice importante, producand sindrom Eisenmenger si insuficienta cardiaca. Tratamentul este chirurgical. Precautii Pacientii cu un asemenea defect au insa risc de endocardita infectioasa si trebuie avertizati sa faca profilaxia acestei boli redutabile la manevrele cu risc ( extractii dentare, interventii chirurgicale). PERSISTENTA DE CANAL ARTERIAL Este vorba de persistenta dupa nastere a unui vas care in viata intrauterina, cand plamanii nu functioneaza, leaga aorta de artera pulmonara. In mod normal acest vas se inchide dupa nastere si se transforma intr-un ligament fibros. Persistenta lui dupa nastere este patologica si determina ?unt stanga-dreapta de aceasta data extracardiac, intre aorta si artera pulmonara. Are aceleasi consecinte ca si celelalte boli cu sunt stanga - dreapta si trebuie operat in copilarie. Interventia chirurgicala consta in ligatura si/sau rezectia canalului si este o interventie usoara. ALTE CARDIOPATII CONGENITALE COARCTATIA DE AORTA Este o ingustare a aortei descendente toracice. Se creaza astfel un obstacol in propagarea sangelui catre organele din abdomen si catre membrele inferioare, care vor fi irigate necorespunzator. In schimb presiunea sangelui la nivelul extremitatii cefalice si a membrelor superioare va fi crescuta. Coarctatia de aorta detemina suprasolicitarea si hipertrofia ventriculului stang. Coarctatia de aorta determina o forma particulara de hipertensiune arteriala : tensiunea arteriala este mult crescuta la nivelul membrelor superioare si este mica la nivelul membrelor inferioare. Boala are insa toate riscurile pe care le da HTA si in special risc de accident vascular cerebral, de dilatare si disectie a aortei ascendente. Tratament Tratamentul este chirurgical in primul rand si tratament adjuvant medicamentos, de scadere a

tensiunii arteriale. Coarctatia de aorta se poate asocia si cu alte anomalii cardiace: bicuspidie aortica ( anomalie a valvei aortice care determina stenoza si/sau insuficienta aortica), defect septal interatrial,etc. TETRALOGIA FALLOT Este o anomalie complexa care asociaza: 1. Defect septal interventricular 2. Aorta calare ( adica aorta, in loc sa porneasca numai din ventriculul stang, porneste din ambii ventriculi - este calare pe cei doi ventriculi) 3. Stenoza pulmonara 4. Hipertrofie de ventricul drept Boala detemina cianoza, sincope, aritmii ventriculare, insuficienta cardiaca,etc Este o cardiopatie severa si trebuie operata in copilarie. TRANSPOZITIA COMPLETA DE VASE MARI Este o anomalie complexa in care se schimba conexiunile normale dintre ventriculi si vasele mari: aorta porneste din ventriculul drept si artera pulmonara din ventriculul stang. In acest fel nu ar mai exista nicio legatura intre circulatia sistemica si cea pulmonara si nu ar mai ajunge sange oxigenat la organe. Pentru a permite supravietuirea trebuie sa existe o astfel de comunicare. De aceea transpozitia de vase mari se asociaza cu una sau mai multe anomalii care dau ?unt stangadreapta : DSA, DSV, PCA. Boala este extrem de severa si se poate rezolva printr-o operatie de corectie de mare complexitate care trebuie efectuata cat mai curand dupa nastere (in prima luna de viata). Numarul de cardiopatii congenitale este mult mai mare. Stadiul actual al medicinei permite diagnosticarea acestora inca din viata intrauterina, iar progresele chirurgiei cardiace au permis ameliorarea prognosticului si a supravietuirii pentru multe malformatii care inainte nu aveau tratament. TUMORI CARDIACE Tumorile cardiace au o incidenta scazuta. Pot fi benigne sau maligne. Tumorile benigne sunt mai frecvente, iar intre acestea cea mai intalnita este mixomul. MIXOMUL CARDIAC Mixomul cardiac este o tumora benigna care se dezvolta de obicei in atriul stang. Pe masura ce creste ocupa cavitatea atriului stang si poate prolaba prin valva mitrala pana in ventriculul stang. Simptomele sunt determinate de acesta obstructie intermitenta a orificiului mitral - sincopa, vertij, dispnee. Acesta tumora mobila are un risc crescut de embolizare (de migrare) in circulatia arteriala. Cel mai grav sediu de embolizare este circulatia cerebrala, pentru ca prin embolizare cerebrala se produce accident vascular cerebral. Din acest motiv, odata diagnosticat, mixomul trebuie tratat de urgenta. Diagnostic Diagnosticul se face prin : - Ecocardiografie transtoracica - Citeste mai mult... - Ecografie transesofagiana - Citeste mai mult... Tratament Tratamentul este medical si chirurgical ( consta in excizia mixomului ).

Urmarire periodica Aceasta tumora are risc de recidiva si de aceea pacientii operati de mixom trebuie evaluati ecocardiografic periodic. - ecocardiografie - Citeste mai mult... Tumorile maligne primitive la nivelul cordului sunt foarte rare. Mult mai frecvente sunt metastazele, care afecteaza de obicei pericardul. Cancerele care dau metastaze pericardice sunt : mamar, pulmonar, limfoamele, etc BOLILE PERICARDULUI Pericardul este un invelis elastic al inimii, ca un sac, cu rol de protectie. Cele mai frecvente afectiuni ale pericardului sunt pericarditele. Pericardita este inflamatia pericardului si poate avea diverse cauze: virala, bacteriana, tuberculoasa, autoimuna, etc. Din punct de vedere anatomo- clinic pericarditele pot fi : 1. Uscata (fibrinoasa) 2. Lichidiana 3. Constrictiva Pericardita uscata De obicei este de cauza virala In pericardita uscata inflamatia pericardului determina durere toracica si la auscultatie aparitia unui sunet caracteristic numit frecatura pericardica. Celelalte simptome sunt similare cu ale unei viroze - febra, tuse, dureri musculare, etc. De asemenea pot apare modificari electrocardiografice caracteristice. Boala este autolimitata, se vindeca in 7-14 zile si are doar tratament simptomatic, ca si alte viroze: repaus la pat, calmarea durerii, tratament antiinflamator. Pericardita lichidiana In aceasta forma de boala inflamatia duce la acumularea de lichid in sacul pericardic din jurul inimii. Volumul acestuia creste si se produce compresia organelor adiacente ( plaman, trahee, bronhii, esofag). Simptome Simptomele sunt determinate de aceasta compresie : dispnee, tuse, plenitudine abdominala prin coborarea diafragmului, etc. Cand acumularea de lichid in sacul pericardic se face foarte repede sau cantitatea de lichid este prea mare se produce si compresia inimii. In aceasta situatie vorbim despre tamponada cardiaca. Tamponada cardiaca este o urgenta pentru ca prin compresie este impiedicata umplerea inimii cu sange si in consecinta scade debitul cardiac (insuficienta cardiaca diastolica). Simptomele sund cele determinate de debitul cardiac scazut : ameteli, hipotensiune, tahicardie si in final, in absenta tratamentului, deces. Tratament Tratamentul in pericardita lichidiana consta in evacuarea lichidului prin punctie pericardica sau prin drenaj chirurgical si tratarea bolii de baza. In tamponada cardiaca evacuarea lichidului trebuie facuta de urgenta. Pericardita lichidiana poate avea de asemenea multe cauze : tuberculoza, tumori de san, tumori pulmonare, insuficienta renala, infectii bacteriene, etc Pericardita constrictiva Este o forma particulara de pericardita. Apare la multi ani distanta de la o pericardita acuta in care procesul inflamator determina o vindecare vicioasa, cu modificarea structurii pericardului. Acesta se calcifica si se transforma intr-un perete rigid, care impiedica distensia cordului si umplerea acestuia cu sange. Se produce insuficienta cardiaca diastolica.

Simptomatologia este dominata de insuficienta cardiaca dreapta: congestie, hepatica, edeme, ascita ( acumulare de lichid in abdomen). Deseori acesti pacienti au si fibrilatie atriala. N.B. Pericardita constrictiva se caracterizeaza prin aparitia precoce a ascitei si de aceea poate fi confundata cu ciroza hepatica. Tratamentul consta in excizia chirurgicala a pericardului ( pericardectomie) CARDIOMIOPATII Cardiomiopatiile sunt boli ale muschiului cardiac ( boli ale miocardului). In aceste boli este modificata structura miocardului si din acest motiv este afectata functionarea sa. Poate fi alterata atat functia de contractie si ejectia sangelui, cat si relaxarea miocardului si umplerea inimii. In final acest lucru determina insuficienta cardiaca. CLASIFICARE Exista 3 tipuri de cardiomiopatii: 1. Dilatativa 2. Hipertrofica 3. Restrictiva Cardiomiopatia dilatativa Poate avea cauze multiple: virala, etanolica ( la consumatorii de alcool), ischemica, uneori la femei dupa nastere ( postpartum) etc. In structura miocardului, tesutul muscular este inlocuit cu tesut fibros, care nu se poate contracta pentru a pompa sangele. Din acest motiv cavitatile inimii se dilata, sangele stagneaza si se instaleaza insuficienta cardiaca stanga si apoi insuficienta cardiaca globala. Simptome Tabloul clinic este dominat de dispnee, oboseala, congestia ficatului si edeme. Complicatii Aceasta boala poate produce o serie de complicatii:embolii arteriale, embolie pulmonara, tulburari de ritm atriale si ventriculare etc. Tratament 1. Tratamentul clasic al insuficientei cardiace - Regim hiposodat, reducerea efortului - Tratament medicamentos cu asocierea mai multor clase terapeutice, in functie de severitate si toleranta : tonicardiace, diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie, sartani, beta blocante, antiaritmice, anticoagulante 2. Proceduri speciale in anumite situatii - Resincronizare: la pacientii care au si bloc de ramura stanga cei doi ventriculi nu se mai contracta simultan si scade si mai mult debitul cardiac; se poate implanta un stimulator cardiac care sa determine contractia simultana a celor doi ventriculi ( resincronizare) - Defibrilator implantabil la pacientii cu tahicardii ventriculare si risc de moarte subita - Transplant cardiac Cardiomiopatia hipertrofica Este o boala determinata genetic, deci poate fi transmisa de la parinti la copii. Consta in hipertrofia ( ingrosarea) miocardului si modificarea structurii lui. Acesta isi pierde in primul rand distensibilitatea impiedicand umplerea adecvata a inimii, dar si functia contractila

normala. Hipertrofia poate fi limitata la o anumita portiune a miocardului sau poate cuprinde intregul miocard. O forma aparte o reprezinta cardiomiopatia hipertrofica obstructiva. In cardiomiopatia hipertrofica obstructiva se produce hipertrofia miocardului in calea de iesire a ventriculului stang spre aorta ( in tractul de ejectie). Din acest motiv este impiedicata ejectia sangelui din inima, pentru ca in sistola miocardul hipertrofiat se contracta si ingusteaza tractul de ejectie. N.B. Din cauza modificarii structurii miocardului, cardiomiopatia hipertrofica este o boala cu risc mare de aritmii ventriculare si moarte subita. Simptome: palpitatii, ameteli, sincopa, dispnee, angina, etc. Tratament: 1. Medicamente 1. pentru scaderea obstructiei si profilaxia aritmiilor : beta blocante, blocanti de calciu, amiodarona 2. pentru tratarea insuficientei cardiace 2. Cardiostimulare permanenta : aceasta procedura este indicata pentru scaderea obstructiei; prin cardiostimulare se schimba secventa contractiei miocardului ventricular si scade ingustarea tractului de ejectie in sistola. 3. Defibrilator implantabil la cei cu risc mare de moarte subita prin aritmii ventriculare maligne ( tahicardie sau fibrilatie ventriculara 4. Ablatia septala - este o procedura de cardiologie interventionala pentru diminuarea obstructiei; in laboratorul de cateterism este inchisa o ramura din artera coronara stanga, care iriga portiunea de miocard hipertrofiat; in acest mod se produce un mic infarct controlat care duce la scadera hipertrofiei si, implicit, a obstructiei 5. Interventie chirurgicala de miomectomie - se rezeca o portiune din miocardul hipertrofiat pentru a scadea obstructia 6. Transplant cardiac, in formele severe, la care celelate optiuni terapeutice sunt depasite N.B. In cazul in care un pacient este diagnosticat cu cardiomiopatie hipertrofica se recomanda si examinarea rudelor sale, avand in vedere riscul agregarii familiale a acestei boli. Cardiomiopatia restrictiva Este produsa de infiltrarea miocardului cu diferite substante in boli care afecteaza prin acelasi mecanism si alte organe (rinichi,ficat, etc). Astfel de boli sunt amiloidoza si hemocromatoza. La fel ca si cardiomiopatia hipertrofica aceasta modificare de structura a miocardului ii afecteaza atat relaxarea cat si functia contractila. Simptome Simptomele sunt de insuficienta cardiaca globala: dispnee,oboseala, congestie hepatica, edeme gambiere. Diagnostic Diagnosticul tuturor cardiomiopatiilor se bazeza pe - Examn clinic, anamneza ( simptomele istorisite de pacient) consultatie - Citeste mai mult... - Electrocardiograma de repaus - Citeste mai mult... - Ecocardiografia - Citeste mai mult... Tratament Tratamentul este cel al bolii de baza si tratamentul insuficientei cardiace