Deficienta Mintala 1j3n1b

Deficienţa mintală Caracteristici generale Deficienţa mintală reprezintă o deficienţă globală care vizează întreaga personalitate a individului : structură, organizare, dezvoltare intelectuală, afectivă, psihomotrică, comportamentul adaptativ. Cei mai utilizaţi termeni pentru desemnarea deficienţei mintale sunt: • arieraţie mintală, • oligofranie, • retard mintal, • înapoiere mintală/ întârziere mintală, • deficienţă intelectuală, • insuficienţă intelectuală, • insuficienţă mintală, • subnormalitate gravă, Referindu-ne la handicapul mental, putem considera că există două tipuri mari de handicap: • handicap rezultat din organizarea mintală a personalităţii ca reflecţie a acesteia, • handicap mental de funcţionalitate, când cauza este funcţionarea deficitară şi nu organizarea în sine, Handicapul mental cuprinde patru forme clinice cunoscute: • debilitate mintală, • imbecilitate, • idioţie, • forme etiologice şi polihandicapurile , Deficienţa mintală se carecterizează în planul vieţii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică, heterocromie, rigiditate psihică, rigiditate a conduitei, deficienţe de comunicare, heterogenitate, heterodezvoltare intelectuală. O caracteristică aparte a deficientului mintal este reprezentată de infantilism, conduitele acestuia fiind marcate de interese puerile. Atât copilul normal cât şi copilul cu deficienţă mintală parcurg acelaşi traseu al dezvoltării intelectuale , dar în ritmuri diferite, deficientul mintal prezentând serioase întârzieri.

•

Factorii cauzali ai handicapului mintal: a) Factori biologici (ereditari, genetici): • Aberaţiile cromozomiale (stau la baza sindromului Down) • Ectodermozele congenitale (apariţia sindromului Sturge Weber) • Dismetaboliile (apariţia idioţiei amaurotice, sindromul Hunter) • Anomalii craniene familiale (microcefalia, sindromul Apertt) • Disendocriniile (apariţia cretinismului endemic, hipotiroidismului) b) Factori ecologici: • Factori infecţioşi şi parazitari (rubeolă, sifilis, gripe repetate) Factori umorali(incompatibilitate sanguină a factorului RH între mamă şi copil) • Factori toxici( substanţe chimice istrate mamei, intoxicaţii alimentare sau cu alcool) • Iradierea fătului • Icterul nuclear • Lezarea sistemului nervos central al fătului( cauzate de traumatisme fizice ale gravidei • Factori stresanţi şi oboseala exagerată a gravidei • Factori de natură socio- economică( neasigurarea alimentaţiei) • Hemoragiile gravidei (mai ales in primele 2 luni)

•

Tentativele de avort Vaccinurile nefăcute la timp sau nefăcute deloc. c) Factori psihosociali: • Un mediu familial nefavorabil,ostil, agresiv, • Carenţe educative şi afective accentuate, • Mărimea familiei,

•

Tipologia handicapului mintal Putem împărţi tipurile de handicap mintal în funcţie de IQ(coeficientul de inteliganţă) în : 1. Intelect de limită sau limitar, cu un IQ care variază între 80-90 şi marchează graniţa dintre normalitate şi handicap, există un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani-2,5 ani la 10 ani, dcalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. Caracteristic pentru handicapul limitar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani( nivelul clasei a V- a). 2. Debilitatea mintală ( handicap mintal uşor sau deficienţa mintală moderată , de gradul I) cu un IQ între 50-70/80 – recuperabili pe plan şcolar, profesional, social, educabili , perfectibili , adaptabili pe planul instrucţiei, educaţiei şi exigenţelor societăţii. Forme ale debilităţii mintale: • Debilitatea uşoară- fac faţă exigenţelor şcolare pâna la vârste de 10 ani, • Debilitatea moderată – învaţă să vorbească foarte greu, stabilesc cu dificultate relaţii sociale, sunt dependenţi de o persoană din anturaj, • Debilitatea severă- nu depăşeşte nivelul intelectual de 3-5 ani, învaţă să vorbească foarte simplu, are defecte fizice, şi este dependent de prezenţa unei persoane din anturaj, • Debilitatea profundă- necesită o supraveghere şi îngrijire permanentă, 3. Handicapul mintal sever (deficienţă mintală de gradul al II-lea sau imbecilitatea) cu un IQ între 20-50 , vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3-7 ani , este capabil să se apere împotriva pericolelor obişnuite apă, foc, dificultăţi stradale. 4. Handicapul mintal profund( deficienţa mintală de gradul al III-lea sau idioţia), cu un IQ sub 20, este incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranţe în viaţa cotidiană, iar dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani. Limite şi posibilităţi în recuperare a handicapaţilor mintali Recuperarea se referă la restabilirea, refacerea sau reconstruirea unei funcţii umane , plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. Scopul recuperării constă în valorificarea la maxim a posibilităţilor individului handicapat, funcţiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcţiilor afectate. Se urmăreşte astfel formarea unor abilităţi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaţa profesională şi socială. Principalele forma de recuperare sunt: • Recuperarea prin învăţate – este eficientă dacă se începe de la vârsta preşcolară. Cele mai eficiente forme de învăţate pentru handicapatul mintal sunt cele de tip afectiv şi motivaţional, forme ce trebuie însoţite obligatoriu de învăţarea morală şi învăţarea motrică. Este utilă folosirea de întăritori, atât pozitivi (recompensa- materială sau de tip afectiv, laudă) cât şi negativ (olestarea, sancţionarea verbală) • Recuperarea prin psihoterapie- în cazul formelor uşoare şi medii de deficienţă mintală, poate contribui cu succes la refacerea psihică şi socială a

•

handicapatului. Rezultate bune în recuperarea deficentului mintal oferă terapie ludică( jocul) prin care se pot atinge toate obiectivele propuse: dobândirea deprinderilor de viaţă cotidiană elementare , formarea abilităţilor de muncă, posibilitatea de comunicare şi relaţionare socială în vederea integrării lor în colectiv si în societate. Recuperarea prin terapie ocupaţională-pot fi utilizate formele de terapie ocupaţională: arterapia, dansterapia,ergoterapia. Aceste metode de recuperare au „priză” la deficienţii mintalidin cauza interesului viu manifestat de mulţi dintre ei pentru muzică, dans, pictură, joc, confecţionare de obiecte. La copiii mai mari foarte eficientă este ergoterapia, care contribuie la integrarea lor într-o activitate cu caracter social. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare , stimulându-se funcţiile senzoriale şi psihice normale, nealterate.